One Response to “Sasa, Grisa & Ion – ultimul film regizat de Igor Cobileanski”

1. gabriel baldovin
   October 15th, 2006 @ 12:48 pm

   Despre ce am citit din “Nascut in urss” (din site)

   Batrane, talciok era si la mine inTg. Jiu. Am ajuns pe acolo prima data prin ’86 cred. Dar primii blugi i-am avut abia prin ’91. Si pentru mine au insemnat acelasi lucru. Lumea era imbracata intr-un gri ucigash. Nu am sa uit niciodata acele haine. Nu mai sunt pe nicaieri. Era ceva ingrozitor. Prefer cel mai salbatic capitalism decat acele trentze. Aveai impresia ca esti intr-o inchisoare.
   A avea parul lung, blugi si adidasi Romika insemna ca esti un om liber. Daca aveai si o i magine cu Madonna, Mchael Jackson, Depeche Mode erai …ciumeg. Costa vreo 3-4 salarii asa ceva pe timpul acela. Insa fara vedete o geaca era doar 1 salariu. Ca sa o iei trebuia sa-ti pisezi parintii cu vreo 3-4 luni inainte. Pana la urma cedau si veneau zicand: duminica mergem sa-ti iau geaca. Si asta era un orgasm existential. Galagia urmata era aceea de pe stadion la un gol izbavitor, soarecii fugeau pe conducte din cauza vibratiilor, vecinii ieseau din casa sa vada ce se-ntampla… Singura problema era vedeta de pe spate. Hehehe! Stencilul rezolva problema. Cu tzeava de plastic transparent din interiorul unui spray faceam un sistem de pulverizare a sigmaromului (vopsea foarte diluata): taiam tzeaca in doua, o parte mare si una mica si le legam cu sarma in asa fel incat sa formeze un unghi drept si fie un pic departate una de cealalta. Se baga partea lunga in lichid iar cea scurta in gura si se sufla. Apoi reglam inginereste la acel unghi in asa fel incat direct proportional cu forta suflarii in tzeava mica se ascutea un sunet de fluier; asta insemna ca lichidul se ridica pe tzeva fiind gata sa fie pulverizat de suflu. Astfel se obtinea acelasi efect cu cel al sparayurilor de grafitti astazi. Si nu mai era nevoie de marijuana sau LSD… Vaporii de diluant pe care ii inspiram lacom dupa o repriza de suflat ne cam inveseleau…

Leave a Reply