Nu știu cum am ajuns acolo dar luni de zile s-au chinuit să mă contacteze și eu aruncam mesajele lor la gunoi – mă speriam de acele semne stranii: uh spam bau, bau.

Interesul lor pentru cărțile mele a fost o mare surpriză – mai ales că e fără sprijinul programelor de traducere ICR etc și nu am nici agent care să-i frece la cap. Ce au cărțile mele cu Japonia? Dar m-am bucurat.

Cel mai interesant a fost colaborarea cu Seiko, traducătoarea, care știe ceva limbi europene și o foarte bună română. Mi-a trimis lunar liste și liste cu neclarități. Am discutat mult. Doamne ce diferiți suntem: lumi, experiențe și culturi tare diferite. Am aflat enorm de multe lucruri despre japonezi și cultura lor dincolo de clișee. Am început chiar să citesc mai multe despre ei, să mă uit la filmele lor altfel – cărțile lor.

Acum vreau, nu vreau – dar vreau – trebuie să ajung și acolo.  În rest – drum bun în viață…

Leave a Reply

Name (required)

Email Address(required)

Website

Comments

Δ