Iesenii au facut cunostinta cu Sectantii lui Vasile Ernu
„Eu ma ocup de marginali. Atata timp cat sunteti marginali sunteti prietenii mei“, le-a spus razand Vasile Ernu iesenilor. Prezent in orasul in care si-a petrecut cei mai frumosi ani ai studentiei, acesta si-a lansat saptamana trecuta, la Librarium Palas, o noua carte, cu titlul Sectantii. Volumul este primul din Mica trilogie a marginalilor, in care vor mai aparea Banditii si Izgoi-Jidi. Publicata de curand la Editura Polirom, cartea prezinta povestea fascinanta a unei comunitati religioase din Bugeac care reuseste sa supravietuiasca de patru generatii, cu toate ca a trebuit sa treaca prin regimuri diferite: imperiul tarist, Romania Mare, URSS si Republica Moldova.
In cadrul intalnirii, alaturi de autor, si-au prezentat perspectiva asupra volumului si invitatii George Bondor, Bogdan Cretu, Ovidiu Gherasim-Proca si Vasile Danut Jemna. „Recunosc ca acum o saptamana eram intr-un context foarte diferit, langa mine nu erau patru profesori, ci patru mineri“, a subliniat Vasile Ernu. Prins in mijlocul universitarilor, acesta a mai spus amuzat ca „prietenii mei foarte radicali de stanga ma intreaba: «Bai, da cum stai cu aia la masa?». Pai daca Hristos a stat cu vamesii, cu pacatosii, eu de ce nu as sta cu ei la masa? Sunt curios sa aud pareri sincere despre ceea ce am scris eu, de asta si gama de oameni e foarte diversa“. Mai mult, George Bondor a facut o marturisire, in aceeasi nota comica: „Cand ne-ati prezentat ca fiind patru profesori universitari, Vasile Ernu a soptit in barba: «Bai, eu ma compromit cu ei». Acum, ascultand muzica ce se derula pe fundal (n.r.: folclor romanesc de la un festival care se desfasura in gradina Palas), am crezut la un moment dat ca Vasile a vorbit cu muzicantii pentru a nu parea ca e foarte inclus in mainstream-ul nostru universitar si a ramane cu imaginea lui de excentric“.
Luat prin surprindere de Adrian Botez, moderatorul evenimentului, Bogdan Cretu a fost nevoit sa fie primul care sa vorbeasca despre volumul proaspat aparut al lui Vasile Ernu: „Vasile Ernu e genul acela de autor – cand zic autor e neutru; nu i-am zis nici memorialist, nici scriitor, nici publicist, nici macar antropolog – care, inca de la prima carte, s-a incapatanat sa nu se stabileasca intr-o categorie de asta anchilozata. El isi alege un subiect, intotdeauna alunecos, despre care cu totii stim cate ceva, dar nimeni nu stie totul. Tema este extrem de generoasa si cuprinde cumva un miez exotic pentru noi, ceilalti, crearea unei identitati aparte, portretul unei comunitati care este altfel. Este pe de o parte cartea unei reconstituiri. Desi dizident, oaie neagra, desi nu mai respecta in litera aceasta traditie a comunitatii din care vine, cred ca Vasile Ernu ii face un mare bine pentru ca umanizeaza foarte mult ceea ce de regula e perceput schematic si sarac“. Pe de alta parte, Ovidiu Gherasim-Proca a afirmat ca: „Sunt sigur ca printre lecturile pe care le va avea aceasta carte va fi si una foarte simplista care se va rezuma la ideea ca Vasile Ernu apartine unei secte. Daca cineva insista totusi citind in modul asta, s-ar putea sa aiba surpriza sa descopere ca nu e foarte usor sa afli care e acea secta. In carte sunt mai multe descrise, iar de fiecare data Vasile Ernu se identifica personal“. Desi nu a stiut de apartenenta autorului la aceasta comunitate, asa cum „nimeni nu a stiut pentru ca lucrurile bune trebuie sapate adanc“, dupa cum spune Ernu, George Bondor sustine ca, citind cartea fara sa stie ca este vorba despre un filon autobiografic, si-a pus mereu intrebarea „cum reuseste sa insceneze literar o asemenea cantitate de povesti si de informatii, punandu-le totodata in joc cu emotie si vorbind mereu la persoana intai. Pentru mine a fost o necunoscuta si trebuie sa spun ca m-a pasionat lucrul acesta. Daca as fi prezentat eu primul cartea asta ati fi avut impresia ca este un tratat filozofic“. De aceeasi parere a fost si Vasile Danut Jemna, aratand ca una dintre chestiunile interesante din aceasta carte „este incercarea lui Vasile Ernu de a face o analiza din pespectiva filosofiei-politice cu privire la o comunitate, la ceea ce el numeste generic sectanti. Este o carte cu un subiect sensibil, sa zicem ca avem la indemana un fel de roman autobiografic, construit cu toate ingredientele specifice stilului, cu toate elementele care tin de zona esteticului, a constructiei pesonajelor, a povestii in sine ca sa te capteze“.
Fascinat de comunitatile marginale, Vasile Ernu sustine ca de fapt problema cartii sale este despre salvare, „o problema fundamentala care tine de esenta vietii noastre. Cred ca ne salvam personal, dar nu cred ca ne salvam singuri. Una dintre problemele foarte mari legate de toata povestea asta cu marginalii starneste intrebarea: Dar daca ei au dreptate si noi nu, dar daca ceea ce fac ei, ceea ce ne deranjeaza pe toti – imigratii, hotii, tot soiul de decazuti – sau modul in care vad ei lumea e de fapt lumea adevarata?“.
„De ce marginalii ar avea dreptate?“
Desi cei din public au fost destul de retinuti, invitatii au fost cei care au tinut mortis sa ii adreseze intrebari lui Vasile Ernu cu privire la cartea sa. Astfel, cu toate ca a sustinut ca „Vasile Ernu stie foarte bine ca nimeni nu detine monopolul adevarului“ si ca „daca imi place ceva la el este ca isi sustine cauzele si ideile in mod relaxat, fara incrancenare, dar cu convingere“, Bogdan Cretu a incercat sa afle „De ce marginalii ar avea dreptate?“. Autorul a mentionat ca nu cine are dreptate e important, ci procesul in sine: „Hai sa vedem lumea si prin ochii lor si sa comparam ce stim. Eu ma tem cel mai mult de adevaruri stabile. De asta, in general, in geanta port doua lucruri, periuta de dinti si o carte buna. Prima pentru ca nu stiu unde o sa dorm diseara si civilizatia ne-a stricat, trebuie sa fim mereu fresh, iar cartea pentru a curata creierul care rugineste si se murdareste cel mai repede, avand tot felul de prejudecati. Procesul e mai interesant, eu incerc prin aceste instrumente sa arat ca poate nu e asa, ca poate e invers“.
Intrebat daca personajele sale au citit cartea, acesta a tinut sa precizeze ca foarte putine dintre ele mai sunt in viata, rugand cititorii sa nu incerce sa le identifice. Mai mult, acesta a specificat ca noua carte este „un omagiu adus acestor oameni, pe care i-am cunoscut, dar si parintilor in primul rand.“ „O sa faci o lansare si acolo in comunitate? Ai curaj?“, a insistat unul dintre participantii la eveniment. „Eu in general am curaj, dar cu intelectualii e mai lejer, pe astia ii prostesti cel mai usor. Cu oamenii astia simpli e mai greu pentru ca ei simt cel mai bine, e la fel ca la copii, nu poti sa ii minti. Eu sper sa ma primeasca la fel ca pe fiul risipitor intors acasa, dar nu se stie daca au si alte tehnici“, a raspuns Ernu.
In final, acesta a promis ca la intrebarea „Unde sunt sectantii astazi?“ vor raspunde Banditii – al doilea volum din Mica trilogie a marginalilor, anuntand ca peste un an se va intoarce la Iasi pentru o noua lansare. „Voi fi si bandit data viitoare, va trebui sa ma pun in pielea lor, sa fac cercetare. Evident ca una e sa cercetezi si una e sa fii inchis in puscarie – experienta principala a acestor marginali. A fi inchis e cu totul altceva, puscaria e un fel de ultimul spatiu al metafizicii. De asta zic ca ar fi bine ca macar un an sau doi din viata, intelectualii sa ii stea la puscarie, e util si sanatos“, a spus acesta zambind.
FOTO: Stefan Diaconu
Comments
Leave a Reply