George Verdeş citind Bandiţii
Daca nu l-as cunoaste pe Vasile aproape as zice ca aceasta carte e scrisa de un bunel sfatos, plin de pilde sau citate din Biblie si povesti de viata cu talc. Dar cum este exact invers si tocmai ce am stat cu el la taclale saptamana trecuta prin Bucuresti, Banditii, partea a doua din Trilogia Marginalilor… e genul ala de lectura care te tine prins de nu-ti vine sa mai mergi seara la culcare pana nu mai dai o pagina sau in acelasi timp te enerveaza prin subiectul care doare. Numa’ ca sa-i dai pace o zi sau doua.
Nu ma pricep la teorie literara pentru a-i analiza scrisul intr-un mod din ala educat si academic. E oricum unul aparte si mai rar intalnit in literatura de limba romana. Poate si pentru faptul ca autorul vine dintr-un spatiu ex-sovietic unde s-a scris tot timpul altfel si fara respectarea normelor. Dar pe mine m-au interesat banditii lui Ernu mai degraba.
Banditi care nu-s din haiducii lui Panait Istrati sau Codin, nici cei din Groapa lui Eugen Barbu si nici puscariasii lui Vasile Voiculescu din Zahei Orbul. Aia care faceau nunta intre ei la ocna. Cei din cartea de fata sunt practic niste tipare de oameni in afara legii imbracati de catre autor intr-o aura din aia romantioasa dar si mistica. Citesc poezie, recita din Biblie, se spovedesc inainte de crima la comanda, nu au bunuri materiale si in general nu se ating de batrani, vaduve, copii sau saraci.
Practic e o lume interlopa utopica complet diferita de cea pe care o stim noi. Evident toata fictiunea asta brodata frumos in jurul unui subiect sensibil are pana la urma un adevar. Venit din documentare si timpul petrecut printre ei. Legi nescrise, ierarhii, caste greu de patruns, razbunari, lupte pentru suprematie si supravietuire in puscariile Siberiei sau instrumentelor de lichidare pe care sistemul le are si le-a avut tot timpul la indemana.
Vasile Ernu e un scriitor ajuns la maturitate si unii zic ca s-a deradicalizat (nu stiu daca exista cuvantul asta). Eu unul cred ca de fapt si-a dat seama ca mesajul lui trebuie sa ajunga la cat mai multa lume. Si in tot scrisul asta al lui am simtit sau mai degraba mi s-a adeverit ca e la baza un anarho-socialist sadea. Tot timpul in pozitie de contra cu sistemul si autoritatea. Din categoria celor care au impanzit Imperiul Tarist inainte ca acesta sa-si dea duhul.
Dar pana una alta lectura placuta. Uite asa mai puneti si voi mana pe o Biblie. Da nu cea legata frumos si tiparita pe foita din aia de-ti vine sa rulezi o tigara. E cea a proscrisilor si celor pe care de altfel fraierii nu isi doresc sa-i intalneasca vreodata-n fata.
Comments
Leave a Reply