Născut în URSS (apropo, în anii ’70) – FLUX nr. 42, 27 octombrie 2006
Mihail Vakulovski
„Născut în URSS” (Editura Polirom, 2006) este cartea de debut a lui Vasile Ernu, basarabean născut în URSS care a absolvit filosofia la Cluj. Iniţial, „Născut în URSS” era „Născuţi în URSS” şi trebuia să fie un volum scris de mai mulţi scriitori şi artişti născuţi în URSS, printre care şi eu, dar Vasile Ernu n-a prea fost ajutat de cei cu care vroia să-şi ducă la bun sfârşit proiectul şi a simţit că poate să-l realizeze singur, mai ales că gândise îndelung & detaliat despre ce, cum trebuie să devină şi ce trebuie să conţină volumul.
„Născut în URSS” este o carte de istorie recentă scrisă cu peniţa (totuşi, fiind vorba despre URSS) unui mare scriitor, a unui scriitor ratat. Vasile Ernu este criticul/teoreticianul despre care scria George Călinescu, „criticul” sau „teoreticianul” care scrie atât de bine pentru că s-a ratat ca scriitor. „Născut în URSS” e o carte scrisă impecabil, o carte de filosofie istorică şi culturală care chiar se citeşte ca o foarte bună carte de proză. Citind-o, mi-am amintit – ca structură – de volumul de proză scurtă al lui Vladimir Sorokin, „Dimineaţa lunetistului”, şi – ca stil şi ca plăcerea scriiturii-lecturii – de „Moskva-Petushki”, romanul lui Venichka Erofeev, mai ales în capitolele despre ce bea cetăţeanul sovietic (nu încercaţi reţetele acasă, că am auzit că unii deja au transformat cartea în carte de… băuturi, păzea!).
Vasile Ernu gândeşte şi trăieşte această carte de când a părăsit URSS-ul (pentru că s-a desfiinţat, a dispărut, s-a prăbuşit, nu înainte de destrămare, cum spune Sorin Antohi în postfaţă), din 1990, poate că şi de aceea rezultatul este atât de bine realizat. Iată despre ce şi de ce scrie Vasile Ernu în „Născut în URSS”: “Am fost martorul unuia dintre cele mai utopice proiecte ale omenirii, am fost martorul unui proiect neterminat şi am văzut gloria şi căderea acestei utopii. Despre ea voi încerca să povestesc câte ceva. Toate lucrurile scrise aici sunt povestite dintr-o dublă experienţă, care nu este neapărat singulară. E vorba, pe de o parte, de o experienţă directă, a cetăţeanului care a locuit în spaţiul sovietic, iar de cealaltă, de o experienţă livrescă, mediată cultural. Împreună m-au definit ca pe un produs made in URSS. Este aproape imposibil să le deosebesc. Povestesc în acelaşi timp, din perspectiva unui homo sovieticus, un produs al acestei ţări şi culturi. Şi îmi propun să nu apelez direct la instrumentarul intelectual achiziţionat mai târziu. Ceea ce încerc să fac este un fel de arheologie a vieţii de zi cu zi a Uniunii Sovietice, ca o metaforă a culturii şi civilizaţiei sovietice. Textul ce urmează, scris în maniera unui „gen eretic”, încearcă să sintetizeze teme, eroi, situaţii, amintiri, lucruri şi cuvinte-cheie sub forma unor texte-piese de puzzle. Deşi fiecare piesă-text poate fi citită separat, întregul nu poate fi văzut decât montând piesă cu piesă. Acest ansamblu nu are pretenţia de a construi o imagine exhaustivă, obiectivă şi exactă a ceea ce a fost cultura sovietică. Este o arheologie subiectivă, personală, care vrea să dea doar contururi, starea de spirit, modul de a gândi şi vorbi al unei culturi, să creioneze mentalitatea culturală sovietică. Această arheologie nu propune o cheie de înţelegere, o judecată morală sau valorică, ci doar induce o familiarizare care ne poate ajuta, pe toţi, să înţelegem mai bine ce a fost Uniunea Sovietică şi ce înseamnă lipsa ei”.
Cartea este compusă din capitolele: 0. Născut în URSS. În loc de introducere, 1. Pionieri forever, 2. Prima mea pereche de djinsî, 3. Vacanţă, tabără dragă, 4. Jvacika, 5. Buratino, Habarnam, Ariciul în ceaţă…, sau bunele, blândele vremuri, 6. Cum vă daţi seama dacă cineva este născut în anii ’70, în URSS, 7. Eroii vremurilor noastre, 8. Komunalka (I), 9. Steclopunct sau ce poţi face cu 1 rublă?, 10. Ştirlitz, un James Bond sovietic, 11. Ulianov, Lenin sau pur şi simplu Ilici, 12. Jawa, 13. Amanta revoluţionarului, 14. Sex în URSS (I), 15. Fanny Kaplan, 16. Şcoala, educaţie politică şi alte preocupări, 17. 12 aprilie 1961: Poehali, 18. Reclamă versus Propagandă în URSS, 19. Stiliaga, 20. Ce bea cetăţeanul sovietic? (I), 21. Anii ’80: marş triumfal, marş funebru, 22. Pavel Korciaghin sau de ce l-am iubit pe Buharin, 23. KVN sau despre clubul celor veseli şi ingenioşi, 24. Gorbaciov, un Gensek neobişnuit care cântă Perestroika, 25. Ukazul antialcoolic, 26. Ce bea cetăţeanul sovietic? (II), 27. Şah Mat(î), 28. Ciapaiev, 29. Mosfilm, 30. Aventura sovietică a obiectelor, 31. Prezervativul sovietic, 32. Sex în URSS (II), 33. Lecţia de geografie, 34. Dansul în URSS, 35. Muzica de zi cu zi şi rockul sovietic, 36. Dezgheţul vesel al lui Hruşciov, 37. Odă tualetului Sovietic, 38. Ştiinţa sovietică între ouăle fatale şi inima de câine, 39. 9 mai, Ziua Victoriei, 40. Maiovka e mai mult decât 1 Mai, 41. Homucus, politruci, dizidenţi şi întelighenţia, 42. Arlionok & Zarniţa şi alte distracţii, 43. De la kuhne la oceredi, 44. Problema evreiască sovietică, 45. Bancul sovietic, cel mai bun banc din lume. 46. Fraze înaripate, 47. Ostap Bender, eroul meu preferat, 48. Komunalka (II), 49. Kremlinologii, 50. Puci, 51. Ce-i de făcut? şi 52. P.S. Cartea mai are o postfaţă de Sorin Antohi (“Nostalgii sovietice”), un CV al URSS-ului foarte util şi o notă asupra ediţiei în care autorul se explică şi mulţumeşte celor care l-au susţinut sau l-au ajutat.
Doar citind titlurile acestor capitole un fost cetăţean al URSS deja e chinuit de nenumărate amintiri, care-l umplu de tristeţe şi veselie în acelaşi timp, o stare pur sovietică, rar întâlnită (ca să nu zic neîntâlnită) la un nesovietic.
Motoul acestei cărţi este un slogan scris de poetul Vladimir Maiakovski, două versuri ultracunoscute de orice cetăţean ex-sovietic: „Priviţi, minunaţi-vă, / Sunt cetăţean al Uniunii Sovietice”, în original – “Citaite, zaviduite, / Ia grajdanin Sovetskogo soiuza”, unde “zaviduite” e “invidiaţi-mă”, nu “minunaţi-vă”, cum a tradus probabil că Vasile Ernu.
Prin CV-ul URSS-ului Vasile Ernu îi dă „faţă umană”, umanizează ţara despre care scrie şi îşi aminteşte, ţara în care s-a născut şi faţă de care nu are cum să fie indiferent, ţara în care te naşti fiind ca părinţii – nu poţi să-i alegi. Din acest Curriculum Vitae putem observa că o ţară este ca un om, istoria ei e ca şi biografia unui om – se naşte, trăieşte şi moare. Deşi teoria lui Vasile Ernu din această care este că utopia URSS n-a murit, ci doar şi-a luat o pauză, URSS-ul ne mai poate face o reprezentare-demonstraţie existenţială foarte importantă pentru umanitate – dacă există viaţă de apoi. Teoriile religioase (dacă le putem numi aşa, le putem numi însă filosofice, o filosofie a realismului ştiinţific) din timpul URSS excludeau aşa ceva, însă. Noi, oamenii, indiferent de religie sau chiar atei, în adâncul sufletului tot sperăm să mai fie ceva după… moarte, altfel parcă degeaba trăieşti.
Pe lângă fascinaţia scriiturii cartea este deosebit de valoroasă şi din alte cauze. Vasile Ernu nu este doar omul care scrie, un istoric-teoretician-filosof-scriitor, ci omul care a trăit (şi mai trăieşte) ceea despre ce scrie, omul care a studiat şi a gândit ce a trăit-trăieşte şi ştie la perfecţie despre ce scrie, un martor activ şi atent care reuşeşte să-şi reamintească perfect şi să re-creeze atmosfera sovietică, nu dintr-o nostalgie tradiţională, ci printr-o nostalgie analitico-filosofică. Şi toate astea sunt reuşite de Vasile Ernu prin toate lucrurile, stările, faptele, situaţiile descrise în carte, care caracterizează cu multă exactitate acel loc şi acel timp, şi acea stare care este/a fost Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, din care a făcut parte şi Moldova din partea estică a Prutului (vedeţi titlurile capitolelor).
„Născut în URSS” este o carte foarte importantă pentru istoria recentă, care trebuie tradusă imediat în cât mai multe limbi şi care merită o prefaţă scrisă de un Mihail Gorbaciov, să zicem, dacă Vladimir Ilici Lenin tot s-a lăsat de scris, şi o postfaţă de Vladimir Bukovski, de exemplu, sau mai degrabă de un tânăr istoric sociolog născut în URSS, cum e Vasile Ernu.
„Născut în URSS” mă impune să-i prevăd lui Vasile Ernu un viitor luminos, pentru că debutul său este unul care trimite la începutul carierei lui Iura Gagarin, speranţa noastră fiind ca în continuare Vasile Ernu să aleagă, ca şi Vladimir Ilici, altă cale (căci primul cosmonaut a sfârşit-o… inexplicabil), iar vouă vă doresc, ca de obicei, lectură plăcută. Poehali!
27 October, 2006 in: Cronici
Comments Off on Născut în URSS (apropo, în anii ’70) – FLUX nr. 42, 27 octombrie 2006