Cristina Manole – Despre Generația canobală
Prozatorul Vasile Ernu (n. 1971), deja un eseist de primă mînă, confirmat de o duzină de volume marcă înregistrată, unde mixează genurile și istoria cu literatura, oferindu-ne texte incitant-polemice, ne livrează de această dată un cărțoi de peste 500 de pagini. Care l-ar face pe Nicolae Breban să exulte. Știind bine aprecierile prozatorului de cursă lungă pentru lucrările de dimensiuni mari, ce sar peste acest prag. În fine, nu sîntem de acord cu opțiunile unui autor ce trece azi printr-un con de umbră, deci, să poposim, fără prejudecăți, idiosincrazii și idei preconcepute, asupra volumului cu titlul provocator Generația canibală. Cartea maturității (Editura Polirom, 2024), fără alte introduceri și prefețe semnate de nume grele care să susțină cartea de față. La concret, ea se susține singură. Și încă foarte bine. Despre ce este vorba? Este vorba de refacerea unei (alte) bune bucăți din viața autorului – care este naratorul principal –, ce aglutinează întîmplări și evenimente din spațiul basarabeano-moldovenesc-european de pe cele două maluri/valuri/zaruri ale Prutului. Multiple secvențe de istorie mică – viața cotidiană în comunism și mai ales în imediatul postcomunism ce au urmat – se intersectează cu istoria mare. Sumedenie de istorii/povești reale în marea lor majoritate sînt relatate cu ironie și umor, nefericirile tuturor – muți altminteri – se coagulează într-o bucurie de moment. Individuală. Colectivă. Acasă – la țară sau la bloc –, la căminul studențesc – unul dintre toposurile importante –, pe drumurile multe – cu trenul sau mijloace auto – care și ele adună bagaje și marfă de contrabandă. În estul Europei nu se stă degeaba. Rezultatul este devastator. Absurd și ireal pe alocuri. Fete și băieți, tineri și bătrîni, o lume halucinantă. Și totuși. Iar și mereu, viața merge înainte. Cu alimente și băuturi contrafăcute, cu bișniță și fel de fel de încălcări ale legii, cu vameși ruși și români, ai lor și ai noștri, disponibilizările care au modelat o altă realitate, pentru o umanitate care supraviețuiește oricum. Orice s-ar întîmpla. Se trăiește. La Chișinău, ca și la Cluj sau Galați, ca și prin alte nenumărate colțuri din Moldova noastră. Bine, rău, nu contează dacă uneori rău de tot, pot să fie sau sînt și momente de mai bine. Că este vorba de români, de basarabeni sau de ruși. Lumea oamenilor de prisos a lui Cehov își dă mîna cu personajele lui Isaac Babel – cei din Povestiri din Odesa – sau siberienii lui Șukșin, ajunși pe pămîntul fost sovietic dintre Prut și Nistru. Dacă vrea cineva să priceapă ce este și cu Basarabia și basarabenii ei, trebuie să citească cu atenție cărțile lui Vasile Ernu. Nu lipsesc evreii. „Generația canibală“ a ajuns acum la maturitate și e obligată să-și gestioneze propriile vieți. Nu e simplu, nici ușor. Prozatorul eseist nu oferă soluții. Doar povestește. Impresionantă frescă a unei întregi umanități. De citit fără grabă.
Comments
Leave a Reply