Plecarea lui Vladimir Voronin de la presedintie va avea efectul unei revolutii
un interviu cu Igor Botan, director ADEPT
de Vasile Ernu / aparut pe HotNews.ro
Draga Igor Botan, te-as ruga mai intii sa ne prezinti fortele politice principale, partidele principale care se lupta pentru ocuparea locurilor in parlamentul din R.Moldova? (Te-as ruga sa faci o mica descriere a principalelor partide, tendintele ideologice, astfel incit sa inteleaga si un public mai putin familiar cu viata politica din Moldova care sint mizele acestor alegeri).
In Republica Moldova sint inregistrate de catre Ministerul Justitiei 28 de partide politice. Dintre acestea doar opt formatiuni dispun de potential pentru a lupta la modul serios pentru a fi reprezentate in parlament, depasind pragul electoral de 6%. Estimarea se bazeaza pe rezultatele ultimelor alegeri locale si pe tendintele relevate de sondajele de opinie din ultimii doi ani. In privinta doctrinelor, se poate spune ca ele sint importante pentru nucleele partinice, dar conteaza mult mai putin pentru alegatori, pe care-i intereseaza mai mult ofertele electorale.
Sigur, ultimele oferte electorale au tangente cu doctrinele etalate, dar au la baza si alte lucruri mult mai sensibile. In acest sens, politologul Oleg Serebrian, prim-vicepresedinte al Partidului Democrat, a gasit o metafora foarte inspirata care suna asa: in Republica Moldova nu exista partide politice, ci partide geopolitice. Si e corect: partidele de stinga, comuniste si socialiste, sint pro-rusesti si pro-CSI; partidele de dreapta, liberale si crestin-democrate, sint pro-romanesti si pro-EU; in sfirsit, partidele centriste, social-democrate, sint pro-moldovenesti, pledind pentru o politica pragmatica si echilibrata in raporturile cu UE si CSI. In aceeasi ordine de idei, partidele de stinga sint anti-NATO si pro-neutralitate, partidele de dreapta sint pro-NATO, iar partidele centriste sint pro-neutralitatea, desi nu s-ar opune aderarii la NATO daca aceasta optiune ar fi cu adevarat realista.
Deci, pe segmentul de stinga avem doua garnituri – Partidul Comunistilor din Republica Moldova (PCRM) si Uniunea Centrista din Moldova (UCM). PCRM impartaseste doctrina comunista, cel putin asa afirma. De fapt, doar metodele de guvernare si comportamentul sint comuniste, adica autoritare, in rest este un partid absolut oportunist. UCM etaleaza o doctrina social-democrata, insa recent a facut aliante cu partide pro-rusesti. PCRM si UCM sint, deocamdata, inamici electorali fiindca lupta pentru acelasi segment al alegatorilor rusolingvi, care este destul de vast – aproximativ 25-30%.
Evident, acest segment electoral este pro-rusesc si pro-CSI. De asemenea, PCRM si UCM tintesc in electoratul moldovenesc, care nu se identifica si drept romanesc. Segmentul moldovenesc este cel mai important, de aproximativ 40-50% din totalul alegatorilor. Cel putin o treime din acest segment impartaseste viziuni de stinga, mai cu seama populatia rurala. Pe segmentul de stinga, intriga politica este ca UCM-ul e condus de ex-premierul Tarlev, omul care a iesit din garnitura comunista in martie 2008 si ii poate face concurenta serioasa PCRM-ului. Totusi, daca UCM ar depasi pragul electoral, ar fi cel mai natural partener de coalitie pentru PCRM. De fapt, PCRM a antagonizat UCM-ul, punindu-i tot felul de piedici (liderul acestuia este luat in zeflemea etc).
Pe segmentul de dreapta putem identifica Partidul Liberal (PL), Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) si Partidul Popular Crestin Democrat (PPCD). Denumirile partidelor releva si afilierea doctrinara a acestora. PL si PLDM sint, de fapt, formatiuni noi, n-au fost niciodata reprezentate in Parlament. In plus, atit PL, cit si PLDM reprezinta intrarea noii generatii in politica moldoveneasca. Exista si diferente. PL il are in calitatea de lider pe cel mai tinar politician de succes – primarul de Chisinau, Dorin Chirtoaca.
Totusi, PL incearca sa evoce Miscarea de Renastere Nationala inceputa acum 20 de ani, prin atragerea in formatiune si pe lista de candidati a fondatorului “Cenaclului Mateevici”, Anatol Salaru, precum si a primului presedinte al Frontului Popular, Ion Hadirca. PLDM vine pe scena politica cu o garnitura de personalitati extraordinare care s-au afirmat in diverse domenii – jurisprudenta, economie, business, diplomatie etc.
Pe de alta parte, PPCD este cea mai experimentata formatiune, care a fost reprezentata in toate legislaturile de la 1990 incoace. PPCD se considera singurul succesor formal al Frontului Popular. Aceasta pretentie a PPCD nu este lipsita de temei, dar ea a facut ca liderii formatiunii sa fie ostili fata de alte formatiuni de opozitie, care le-ar face concurenta pe segmentul de dreapta.
De exemplu, liderii a 3 formatiuni de opozitie au votat la 4 aprilie 2005 pentru re-alegerea presedintelui Voronin pentru a evita un blocaj politic, urmat de o destabilizare serioasa, insa numai PPCD, inamicul consacrat al PCRM pina la acel moment, a intrat in intelegeri “de cartel” cu PCRM, impartind intre ele institutiile audiovizuale municipale, privatizindu-le. PPCD considera ca a reusit sa-l convinga pe Voronin sa schimbe vectorul politicii externe din unul pro-rusesc in unul pro-UE.
In definitiv, PPCD si PLDM au devenit inamici inversunati. In schimb, PL-ul cistiga de pe urma antagonismelor celor doua formatiuni, confiscind o parte din electoratul PPCD. Pe segmentul de dreapta nu trebuie trecuta cu vederea nici Miscarea Actiunea Europeana (MAE), avindu-i drept lideri pe istoricul Anatol Petrencu si pe deputatul Vitalie Pavlicenco. MAE are un mesaj principial pro-romanesc, pro-european, pro-NATO si nu accepta nici un fel de compromis in acest sens. Aceasta pozitie ii ingusteaza dramatic electoratul.
Pe segmentul de centru se regasesc, de asemenea, mai multe formatiuni. Este vorba despre: Alianta “Moldova Noastra” (AMN), care este mai degraba de centru-dreapta, impartasind doctrina social-liberala; Partidul Democrat din Moldova (PDM); Partidul Social Democrat (PSD), ultimele doua formatiuni impartasesc doctrina social-democrata. AMN este cea mai puternica formatiune de opozitie, este un inamic inversunat al PCRM din cauza hartuielii permanente la care a fost supus liderul acesteia – Serafim Urechean. PDM are pretentia de fi “forta linistita” care evita scandalurile, pledind pentru o politica pragmatica. PSD, desi declara ca si-ar dori sa constituie o alianta post-electorala cu formatiunile de opozitie, da totusi semnale ca ar accepta si o eventuala alianta cu PCRM pentru evitarea blocajului legat de imposibilitatea alegerii sefului statului.
Partidul de la putere PCRM, cel care ramine un jucator important in Republica Moldova pare a incearca o „revolutie liberala” a comunismului si vine cu tot soiul de concepte „struto-camile” de tipul „comunism liberal”, „atei credinciosi” , „integrarea europeana pro-ruseasca a Republicii Moldova”. Exista o schimbare reala a acestui partid sau e vorba doar de o strategie preelectorala? In ce masura aceste „schimbari” vor influenta electoratul?
Partidul Comunistilor din Republica Moldova (PCRM) este formatiunea cu cel mai inalt potential de adaptare la noile imprejurari, adica este un partid oportunist, conjunctural. Expertii care lucreaza pentru acest partid sint de o calitate foarte buna. Printre acestia sint antropologi, istorici, sociologi. Ei stiu foarte bine structura sociala, cliseele care domina mentalitatea alegatorilor moldoveni. Din acest punct de vedere, campaniile politice si electorale ale PCRM sint cele mai “tehnologizate”, bazate pe calcule.
De exemplu, se stie ca Republica Moldova este o tara preponderent rurala, numita peiorativ –“satul Europei” – deci are un electorat traditionalist, conservator, marcat de influenta credintei ortodoxe; cea mai saraca tara din Europa, adica cu o populatie extrem de receptiva la mesajele legate de protectia sociala; dominata informational de mass-media din Rusia, care formeaza atitudinea cetatenilor fata de problemele internationale; marcata de criza identitara pe linia moldovean-roman, despre care se stie ca aproximativ 20-25% din electoral voteaza partidele pro-romanesti, iar restul alegatorilor voteaza formatiuni zise centriste sau pro-rusesti.
Deci, PCRM isi construieste o politica bazata pe un mesaj anti-romanesc, depune flori la monumentul lui Lenin, dar pledeaza pentru reconstruirea bisericilor si manastirilor, pledeaza pentru integrarea europeana, dar o numeste „integrare europeana pro-ruseasca”, la intilnirile cu oamenii simpli afirma ca sint adevarati comunisti, iar la intilnirie cu reprezentantii din Occident ca ar fi, de fapt, social-democrati, pledeaza pentru statul social, dar declara “revolutie liberala”, etc. In acelasi timp, este putin probabil ca PCRM sa aiba un viitor stabil.
Aceasta formatiune este a unei persoane – Vladimir Voronin – care, orice s-ar zice, este o persoana carismatica si talentata. Dupa plecarea lui Voronin din functia de sef al statului, incetul cu incetul, va incepe apusul iminent al PCRM. E suficient ca la aceste alegeri PCRM sa ia mai putin de 41 de mandate (numarul de blocaj) si ne putem astepta la eventuale scindari, ruperea de PCRM a blocului de “personalitati tehnocrate” etc.
In ultima perioada au aparut forte politice noi care sint foarte dinamice. Una dintre ele este PLDM, un partid cu o echipa tinara, activa, cu oameni profesionisti care folosesc un discurs occidental coerent si care are o crestere constanta si solida in sondaje. Ar putea aduce un astfel de partid schimbari semnificative in dinamica politicii din R.Moldova?
Probabil, asa se va intimpla. Numai nu cred ca acest lucru se va intimpla imediat dupa alegerile din 5 aprilie 2009. PLDM are de trecut citeva trepte. Formatiunea este constituita acum un an si jumatate, are nevoie sa treaca prin “focul” acestei campanii electorale pentru a-si identifica segmentul de alegatori. Acesta poate fi substantial, dar e greu de crezut ca ar putea fi dominant. PLDM dispune de un impresionant potential uman, insa valorificarea lui necesita timp. Electoratul moldovenesc este foarte conservator.
In schimb, este si foarte fidel fata de formatiunile a caror prestatie il cucereste. PLDM, deopotriva cu PL, poate produce schimbari “sectoriale”, adica o schimbare pe segmentul de dreapta a esichierului politic. Ambele formatiuni au potentialul de a atrage electoratul de dreapta dispersat spre acestea, consilidindu-si pozitiile.
Faptul ca la alegerile locale in capitala a fost ales un tinar primar din opozitie (Dorin Chirtoaca, Partidul Liberal) poate avea consecinte asupra alegerilor parlamentare? ”Schimbarea de la primarie” poate functiona ca un model de schimbare in toata tara?
Dorin Chirtoaca reprezinta inceputul unui nou trend in politica moldoveneasca. Aceasta s-a intimplat in 2005. O conjunctura fericita, consecinta a unor circumstante nefericite: victoria absoluta a PCRM la parlamentarele din 6 martie 2005, urmata de “tradarea din 4 aprilie”, a necesitat “schimbarea” anuntata de Dorin Chirtoaca. Functia de primar vacanta, socul “tradarii din 4 aprilie” si modificarea legislatiei electorale, care a permis dezbaterile electorale televizate, l-au pus in evidenta pe un om foarte tinar, tesut din stofa de politician. Trei tentative de a alege primarul de Chisinau in 2005 au facut sa se vorbeasca despre “fenomenul Dorin Chirtoaca”.
La alegerile municipale ordinare din iunie 2007, Dorin Chirtoaca a realizat un lucru, oarecum, previzibil – a cistigat primaria, pierzind in primul tur in fata candidatului comunist, dar invingindu-l categoric, fara drept de apel, in cel de al doilea tur. Victoria lui Chirtoaca a demonstrat ca el este speranta, si nu candidatul comunist. Cred ca ideea lansarii proiectului lui Vlad Filat a fost inspirata, in mare masura, de succesul lui Dorin Chirtoaca. In actualele alegeri, rolul lui Dorin Chirtoaca este de “locomotiva electorala” care va duce garnitura PL in Parlament, dar o va lasa acolo, el raminind la primaria Chisinaului.
Prestatia lui Chirtoaca demonstreaza ca el e, mai degraba, politician decit administrator. Cu siguranta e tesut din stofa de politician, dar pentru a deveni un bun administrator mai are nevoie de experienta. Confruntarea pe care o are permanent cu puterea centrala este prea dura pentru a putea acumula experienta administrativa; Chirtoaca rezista, mai degraba, presiunilor.
Exista diferente mari intre prestatia lui Dorin Chirtoaca si cea a lui Vlad Filat. Desi la inceput se credea ca PL si PLDM au proiecte politice concurente, acum transpare foarte clar ca cele doua proiecte pot fi complementare.
Mai mult, PL, PLDM si AMN pot ocupa pozitii vecine pe spectrul politic, formind un “continuum” de centru-stinga foarte puternic. Cred ca spre asta tind lucrurile. Este una din cele mai bune sanse pentru Republica Moldova.
Spune-mi, te rog, care mai este componenta mass-mediei din Moldova (mass-media publica vs. mass-media de stat)? si in ce masura influenteaza ea alegerile?
Formal, in Republica Moldova piata mediatica este dominata de institutiile private. Totusi, cea mai mare influenta o are Institutia Publica “Teleradio Moldova”. Audienta postului de televiziune “Moldova 1” este cea mai mare – 44%. O audienta mai mare o au doar canalele rusesti. Din posturile TV private, PRO TV are o audienta de 22%, NIT – 10%, TV 7 – 10%. PCRM dispune de un adevarat media-holding in care intra 3 posturi private TV, vreo 4 posturi de radio, vreo 4-5 ziare, o agentie de presa. Dintre partidele de opozitie, doar PPCD se bucura de suportul postului EU TV. Celelalte formatiuni au acces mai mare la PRO TV si TV 7. Am putea spune ca PCRM controleaza spatiul audiovizual in proportie de aproximativ 80%.
Dar care mai este comportamentul mass-media de stat, cea care a avut mereu o pondere si un rol substantial in R.Moldova?
Comportamentul mass-media de stat a fost si, din pacate, ramine unul marcat de servilism fata de putere. Nu mai am ce adauga aici.
Din datele pe care le detii, care sint prognozele alegerilor din 2009?
Prognozele sint incerte. Schimbarile se vor produce in mod inevitabil. Dar vor fi mai degraba schimbari “sectoriale”, adica se vor schimba liderii care au dominat segmentele de stinga, dreapta si centru.
Daca e sa faci un pronostic: ce partide au sansa sa intre in parlament si care vor ramine pe dinafara?
Cred ca in parlament vor accede cel putin 4 si cel mult 6 formatiuni. Succesul unora si insuccesul altora depinde de calitatea campaniilor pe care le desfasoara. Nimeni nu pune la indoiala faptul ca PCRM va obtine cel mai mare rezultat. Ultimele alegeri si rezultatele sondajelor arata ca ar putea obtine 30-40% din voturi.
Oponentii principali ai PCRM – partidele liberale, au intrat in campania electorala cu trei garnituri – Alianta “Moldova Noastra”, Partidul Liberal si Partidul Liberal Democrat, luate impreuna, pot egala sau, in anumite circumstante, chiar depasi scorul PCRM. In orice caz, potrivit sondajelor sansele tuturor partidelor liberale de a depasi pragul electoral sint mari. Celelalte formatiuni – UCM, PDM, PSD si PPCD vor trebui sa lupte mult pentru depasirea pragului electoral. Asa arata sondajele.
In caz ca nici un partid nu va avea majoritatea, lucru previzibil de altfel, care sint coalitiile care se configureaza?
Totul depinde de rezultatele finale ale alegerilor parlamentare. Am spus deja ca scorul comunistilor poate fi destul de mare. Ei isi doresc victoria cu orice pret, folosesc la turatii maxime resursele administrative, financiare, de alta natura, hartuiesc opozitia prin toate metodele. In acelasi timp, ei vor o nota relativ buna din partea OSCE, ceea ce le mentine comportamentul in anumite limite. Daca e asa, atunci probabilitatea ca PCRM sa obtina majoritatea absoluta este mica. In acest moment, judecind dupa platformele electorale si relatiile mutuale dintre formatiuni, plasindu-le de la stinga la dreapta, par a fi, mai mult sau mai putin, “naturale” coalitiile:
UCM+PCRM versus PDM+AMN+PLDM+PL
PCRM+PPCD versus PDM+AMN+PLDM+PL
UCM+PCRM+PDM vesus AMN+PLDM+PL
UCM+PCRM+PSD versus AMN+PLDM+PL.
Prin metoda excluderii “verigilor slabe” si a aliantelor “imposibile”, ca urmare a antagonismelor, putem intui si alte variante de coalizare. Este aproape inimaginabila coalizarea PPCD sau PCRM cu AMN+PLDM+PL, desi nici-o varianta nu poate fi exclusa.
In ultimii ani, PCRM a fost obsedat de pericolul unei „revolutii cromatice” crezi ca alegerile din 2009 ar putea aduce o schimbare semnificativa, o „revolutie cromatica” in politica Moldovei?
O revolutie ca urmare a refuzului de a recunoaste rezultatele alegerilor, efectuata sub presiunile protestelor stradale, este putin probabila, desi aceasta versiune nu poate sa fie exclusa. Plecarea lui Vladimir Voronin de la presedintie va avea, oricum, efectul unei revolutii. Va urma naruirea “verticalei puterii de stat” construita de Voronin.
Ce alta revolutie ne mai trebuie? Abia acum, dupa noua ani de la modificarea Constitutiei, vom putea testa efectele modificarilor in cauza. Riscul destabilizarii politice e foarte mare, mai cu seama ca avem un conflict separatist nesolutionat si ne asteapta manifestarea consecintelor crizei financiare si economice internationale.
Comments
Leave a Reply