Aventurile lui Ernu la Moscova 3

Ghidul aventurii unei carti romanesti in Rusia
Observator cultural NR. 143 (401) 6 – 12 decembrie 2007
+ Metroul moscovit

Intimplarea face ca prima traducere a cartii mele sa apara in Rusia, in tara care este „mama“ comunismului si in care nu mi-am imaginat ca va aparea vreodata. Cind am inceput sa scriu cartea Nascut in URSS m-am gindit doar la cititorul care nu are aceasta experienta, asa ca potentialul cititor ex-sovietic era scos din calcul. Insa, probabil, orice carte isi are traiectoria ei si nu noi sintem cei care ne alegem cititorii.

Se pare ca, dupa 16 ani de la caderea URSS-ului si de la distanta care ne desparte de aceasta experienta, cartea isi poate gasi cititori si acolo, poate chiar foarte multi.
Cartea a aparut la o editura de nisa, dar prestigioasa, pe care eu o urmaresc de multi ani si pe care o simpatizam inca din anii ’90. Imtimplarea face ca unul dintre amicii mei din Moscova, Viktor Misiano, un faimos si influent intelectual rus, care e destul de cunoscut in domeniul sau si in Europa, sa-l cunoasca bine pe directorul editurii Ad Marginem, care m-a editat, si sa aiba bunavointa de a ma recomanda.
Acum un an am fost la Moscova si el mi-a facut cunostinta cu Sasa Ivanov, directorul acestei edituri, un intelectual de 50 de ani care a facut filozofie si care m-a impresionat foarte placut. Eu i-am prezentat cartea, lui i-a placut si in urmatoarele luni a incheiat contractul cu editura Polirom, la care am aparut in Romania. Asta a fost, cum se spune, „inceputul unei bune prietenii“ si colaborari. Sper sa continue si cu alte traduceri romanesti.

Intre context si pretext
Chiar daca nu m-am asteptat, pentru mine a fost important sa apar in Rusia, fiindca este o cultura la care tin foarte mult si din a carei traditie ma revendic partial, iar limba rusa este a doua mea limba. De asemenea, important e faptul ca volumul a fost editat de o editura prestigioasa si bine pozitionata in cultura rusa si care a scos autori semnificativi precum Sorokin, Limonov, Prohorov. Si, nu in ultimul rind, chiar daca poate ca nu eu ar fi trebuit sa fiu editat in prima „linie“, este important faptul ca un scriitor de limba romana este tradus in Rusia. Din cite stiu eu si din datele pe care le am, in limba rusa, dintre scriitorii romani nu a mai fost tradus, din pacate, mai nimeni dupa anii ’90. Cultura rusa, chiar daca a trecut printr-o criza majora in anii ’90, vrem noi sau nu vrem, este o cultura care inca produce o literatura semnificativa si pe care nu prea avem cum sa o ignoram. Urmariti, doar de curiozitate, editurile germane care cunosc cel mai bine piata de carte din Est si veti vedea cit de mult traduc din literatura rusa. Chiar daca rusii traduc destul de putin din literatura din Europa de Est, incercarea de a patrunde pe piata lor este un element important.

Evenimentul
Invitatii care au participat la dezbaterea organizata de Editura Ad Marginem (si aici trebuie sa multumesc si ICR-ului pentru sprijinul financiar) Homo postsovieticus: actualizarea experientei sovietice sint din diverse domenii si de facturi diferite. De exemplu, Ekaterina Degot, la care tin foarte mult, este unul dintre cei mai cunoscuti critici de arta care activeaza in Rusia, dar si peste hotare, si in al carui mod de gindire ma regasesc. Lev Danilkin, un alt invitat, este numit „criticul noii generatii“ de scriitori, iar Mihail Elizarov este un scriitor din noul val foarte bine cotat, premiat si care locuieste intre Berlin si Moscova. Insa l-am avut invitat si pe unul dintre cei mai controversati scriitori rusi, Alexandr Prohanov, care – impreuna cu Eduard Limonov – face o nota aparte in lumea literara rusa.

Ei sint un soi de scriitori ce vin pe linia anarhismului rusesc, bolsevismului, combinat cu un anumit slavofilism straniu. Sint genul de scriitori de secol al XIX-lea, cu influente comuniste, care pun la bataie totul pentru ideile si convingerile lor: si cariera, si situatia financiara, si familia, pina si existenta lor fizica pentru convingerile ideologice. Noi nu avem astfel de scriitori, de aceea sint greu de inteles astfel de fenomene. Eu sint distant fata de astfel de scriitori radicali, insa mi se par niste fenomene importante pentru cultura rusa si foarte fecunde, pe care le urmaresc si care trebuie abordate cu mare atentie.

Autori romani pe piata rusa
Rusilor in general le plac evenimentele grandioase, proiectele mari, totul trebuie sa fie impunator si plin de glamour, totul trebuie sa impresioneze. Tirgul de carte la care am participat si care este unul dintre cele mai importante: paradoxal, insa, este lipsit de astfel de pretentii. E un tirg obisnuit care seamana cu tirgurile noastre de carte, este axat, ca si la noi, pe vinzare si este un loc in care se intilnesc scriitorii, cititorii si editorii.
Pentru mine a fost insa foarte important faptul ca am cunoscut o multime de scriitori, editori si critici si am intrat, astfel, intr-o anumita masura, in reteaua lor informationala. Ei nu stiu mai nimic despre Romania si literatura romana, sint insa curiosi, asa ca astfel de conexiuni pot ajuta la patrunderea unor autori romani pe piata rusa.

De exemplu, am reusit sa negociez aparitia unei antologii de proza a scriitorilor tineri din romania. Poate fi un prim pas. Din cunostintele mele, si cred ca stiu destul de bine lumea editoriala, nu este suficient sa ai doar un bun produs literar pentru a-l vinde; pentru acest lucru mai este nevoie si de oameni care sa medieze acest proces. De aceea, avem nevoie de traducatori in diverse limbi, de oameni care sint bine plasati in diverse culturi si limbi si care ne cunosc literatura, precum si de agenti literari care stiu sa ne vinda literatura.
Cred ca traducerea cartii mele a nimerit intr-un context favorabil, adica intr-un moment in care interesul fata de perioada sovietica este pronuntat. Insa cred cu sinceritate ca volumul meu suna putin altfel in Rusia si in rusa decit aici. Acolo nu face nota discordanta, nu mai irita abordarea ironico-nostalgica asupra trecutului, fiindca ei percep altfel trecutul. Numai ideea ca poti sa-ti condamni trecutul suna aberant.

Mai intii trebuie spus ca literatura rusa are o variatie de abordari ale trecutului mult mai bogata decit la noi. Unele chiar socante pentru cutumele noastre. In al doilea rind, abordarile radicale nu mai uimesc pe nimeni, caci acolo traditia in acest domeniu tine de citeva secole. In al treilea rind, acolo nu exista o ruptura atit de mare intre comunisti si anticomunisti. Comunismul pentru ei este o perioada istorica tot atit de importanta precum a fost perioada tarista. Stalin sta bine mersi alaturi de Lenin, Petru cel Mare sau Ekaterina. Ei ii considera produsul lor istoric, ii abordeaza intr-o anumita continuitate, dincolo de bunele sau relele perioadei respective. Daca la noi comunismul este o perioada pe care incercam sa o externalizam din punct de vedere istoric si pe care nu vrem sa ne-o asumam, pentru ei ea este parte din viata si istoria lor. Este istoria lor si incearca sa si-o explice si sa si-o asume.

Asa ca abordarea mea nostalgico-ironica, din cite imi dau eu seama, nu ii mira si nici nu-i deranjeaza. Se pare ca le place acest gen de naratiune si mai ales le place, din cite am inteles din discutiile de pe anumite site-uri, genul de umor pe care-l folosesc. E de vazut, totusi, ce va scrie critica despre aceasta carte. In acelasi timp, eu sint un scriitor pe a carui coperta scrie „scriitor roman“, iar aceasta eticheta din pacate nu te ajuta prea mult. Ei nu stiu ce sa faca in fata ei, caci nu au un punct de referinta. Ei stiu despre Eliade, Cioran, Ionesco foarte multe, insa acestia sint recunoscuti ca scriitori francezi, fiind tradusi din franceza. Si au dreptate. In rest, noi lipsim cu desavirsire din cimpul lor informational. Iar acest lucru este deja problema noastra.
Personal, am avut norocul unui foarte bun traducator, Oleg Panfil, care este un excelent scriitor si un bun cunoscator al limbii romane. Cunoscind bine rusa, cred ca a iesit o buna traducere si am putut permanent sa verific cursul traducerii. Iar el mi-a pus la dispozitie variante ale traducerii, gasind diverse solutii la care eu nu m-as fi gindit niciodata.

Ce e de cistigat?
Ma pot considera un om norocos, caci am mai avut norocul sa fiu lasat pe mina a doua PR-iste care fac PR atit pentru diverse edituri, cit si pentru reviste importante din lumea glossy, asa ca mi s-a facut un program din care trebuia sa selectez evenimente si petreceri la care m-ar interesa sa particip. Prin urmare, in cele cinci zile am mers mai in fiecare zi la cite trei evenimente cel putin si la doua-trei localuri pe seara. Pe mine ma intereseaza sa cunosc oameni din diverse paturi sociale, sa pot discuta cu ei ca sa inteleg mai bine ce se petrece acolo. E un material documentar foarte important si util. E important sa vezi lumea ultrabogatilor din Rusia, sa vezi cum gindesc si cum se comporta. E socant sa intri intr-un club de pe Rubliovka, poate unul dintre cele mai scumpe din lume, si sa vezi cum se distreaza si se comporta oameni care au averi fabuloase; sa vezi artistii care se invirt in jurul acestor oameni.

Aici nu poti intra – face control-ul care este mult mai dur decit in orice structura inchisa – decit daca esti din acea clasa sau esti invitat de unul din acei oameni. De asemenea, e interesant sa vezi noua lor burghezie, diverse grupari intelectuale, de la neoliberali de tip american pina la anarhisti si fundamentalisti. Si e foarte important sa poti face cunostinta cu intelectuali si cititori pe care sa-i convingi ca si cultura in care te afli acum merita atentie; chiar si pentru ei, care gindesc din perspectiva unei culturi imperiale.
Cartile in Rusia au un tiraj mult mai mare decit la noi; fireste, sint ceva mai ieftine. M-am intors cu o geanta plina cu o suta de carti dintre care majoritatea cartonate. Spre fericirea mea, cei care au comentat au fost doar cei care mi-au cintarit bagajul, asa ca am platit doar diferenta de greutate. Serviciile speciale nu au comentat nimic, deci „democratia suverana“ a lui Putin inca e suportabila, desi nu se stie pina cind.

Comments

Bine ati venit!

Pe www.ernu.ro, Vasile Ernu va prezinta cartile sale. Puteti vizita blogul si citi recenziile operelor sale in presa.

Posturi si articole

• Vai și amar de țara care se sprijină doar pe cronicarii și intelectualii de curte de Vasile Ernu
• „INTRARE LIBERĂ”: DESPRE LITERATURĂ ȘI RĂZBOI, ÎN CONTEXTUL FESTIVALULUI DE LITERATURĂ DE LA ODESA | VIDEO
• VASILE ERNU: „NOI NE TEMEM ENORM DE SĂRĂCIE”
• Prietenii între ei – DE IULIAN BOCAI
• 2023 – repere în non-ficțiunea românească – Victor Cobuz | Observator cultural
• INTRARE LIBERĂ | PLEDOARIE PENTRU LITERATURĂ – VASILE ERNU ŞI BOGDAN-ALEXANDRU STĂNESCU #tvrcultural
• Lansare – Centrul nu se mai susține
• Bursieri Taifas
• Centrul nu se mai susține. Ceea ce ne desparte
• Cum să fugi de Untold şi Gheboasa? Doar Darabani ne mai poate salva…

Cautare