20 de ani fara Saharov
Acum 20 de ani, pe 14 decembrie murea Andei Saharov, unul dintre cei mai importanti oameni de stiinta si disidenti sovietici. A fost cel mai lucid si echilibrat disident sovietic. Cind l-am auzit prima oara vorbind, cu vocea lui ririita si greu de inteles, am ramas fascinat…. si astazi sint la fel… omul chiar merita mult repsect…
Iata ce scrie Kurt Vonnegut, o alta slabiciune… de a mea (in Cutremur de timp) & un filmulet…
“Şi-a câştigat Nobelul în 1975, pentru că ceruse să se pună capăt testelor cu arme nucleare. A lui, bineînţeles, fusese deja testată. Soţia lui era medic pediatru! Ce fel de om putea să perfecţioneze o bombă cu hidrogen fiind însurat cu un specialist în pediatrie? Ce fel de medic putea trăi alături de un partener sărit de pe fix?
– S-a întâmplat ceva interesant azi la serviciu, Iubiţel?
– Da. Bomba mea o să funcţioneze brici. Şi tu, cum te mai descurci cu copilaşul ăla bolnav de varicelă?
În 1975 Andrei Saharov era un fel de sfânt, genul care nu mai este la mare cinste acum, că Războiul Rece a luat sfârşit. A fost disident în Uniunea Sovietică. A cerut public să se pună capăt dezvoltării şi testării armamentului nuclear şi să se acorde mai multe libertăţi poporului său. A fost dat afară din Academia de Ştiinţe a URSS. A fost exilat din Moscova într-un cătun din ţinuturile subarctice.
Nu i s-a îngăduit să meargă la Oslo să-şi primească Premiul Nobel pentru Pace. Soţia lui, medicul pediatru Elena Bonner, l-a acceptat în numele său. N-ar fi însă timpul să ne întrebăm dacă ea sau orice alt pediatru sau tămăduitor n-ar fi meritat în mai mare măsură Premiul pentru Pace decât oricine a contribuit în vreun fel la crearea unei bombe cu hidrogen pentru orice fel de guvern, de oriunde? Cu drepturile omului cum rămâne? Ce-ar putea fi mai indiferent faţă de drepturile oricărei forme de viaţă decât o bombă cu hidrogen? În iunie 1987, Saharov a primit titlul de doctor honoris causa al Colegiului Staten Island din New York City. Guvernul său i-a interzis încă o dată să fie de faţă la acordarea titlului.”
Comments
4 Responses to “20 de ani fara Saharov”
Leave a Reply
December 15th, 2009 @ 4:18 pm
Draga Vasile,
Se vede ca esti cam alergic la disidenti (la cei de dreapta, caci si tu esti un fel de disident, dar de stinga).
Lucrul de care te faci ca uiti in ceea ce scrii mai sus este ca, cel putin din perspectiva crestina, daca asta conteaza sau, este o alta problema, oamenii se pot schimba si, slava Domnului, chiar se schimba uneori.
O fapta anume, oricit de grava, poate fi ispasita si rascumparata. Desigur, asta presupune si o anume smerenie ulterioara, dar nicidecum lipsa de convingeri.
De acest lucru pari sa uiti si in reactiile tale alergice fata de Volo.
Dar, in definitiv, fiecare dintre noi are dreptul sa fie contradictoriu si idiosincratic.
In alta ordine de idei, felicitari pentru articolul din Presa.nu despre cum se vede Romania – 20 de ani dupa… de la Moscova. Excelent.
December 15th, 2009 @ 4:19 pm
[…] greu de inteles, am ramas fascinat…. si astazi sint la fel… omul chiar merita mult repsect… (mai mult aici) Etichete: Diaconescu, iarna, Saharov Post publicat in data azi la 15:18 in Freestyle. Pentru a […]
December 15th, 2009 @ 6:55 pm
Amesteci nitel lucrurile…
1. am un mare respect pentru disidenti (saharov e unul din top 3), insa asta nu ma inpedica sa-i analuizez… Zaharov este impecabil, e pe gustul meu (poate si pentru faptul ca e critic fata de discursul liberal… dar oare nu asa tre sa fie un intelectual?)
2. ma nerveza disidentii postfactum (aia care lupta acum cu “…
December 18th, 2009 @ 1:57 pm
Un interviu cu Adam Michnik, despre Saharov, cognac, noua Rusie si Polonia totalitara:
http://www.novayagazeta.ru/data/2009/141/10.html
Poate faci tu, Vasile, traducerea ideilor de baza, pentru cei care nu cunosc limba rusa!? Caci stiu ca unii se supara foc, pe noi, copiii Impreriului, cu “limba ei cu tot”…