Am revenit acasă la Vaslui la hotel unde stau.

A fost superb dar obositor. Nu prea am apucat să dorm şi am vorbit, ascultat, discutat nonstop.

Mersi BacFest – Adrian Jicu face on treabă excelentă. Multă lume bună venită. Cu scriitorii am stat puţin aseară. Mi-am făcut numărul la liceu – unde a fost excelent – în rest umblat prin zonă.

S-au găsit câteva suflete bune care m-au furat şi arătat împrejurimile până spre mănăstirea Răchitoasa – superb renovată – care are o istorie complicată.

Bacăul nu am apucat să-l văd. În rest a fost super.

În Moldova asta este ceva unic: toată lumea se dă peste cap ca să te simţi bine. Dar nu agresiv, ca în Basarabia – acolo te bat dacă nu te simți bine. Peste munţi dispare această obsesie – ei se uită de peste gard la tine. Aici fie sar gardul şi vin la tine, fie te bagă în ogradă sau beci. Șanse puține să scapi de moldoveni. Şi la mănăstire vin peste tine: ca să te simţi bine.

Ceea ce e foarte vizibil: falia Vaslui-Bârlad e foarte diferită de zona Bacău. De ce? Of, e mult de povestit – dar noi suntem peste tot acasă.

La Bârlad scurt – vorbit şi aici puţin.

La Vaslui azi peste tot sunt nunți. Am o invitație – dar nu cred că mai fac față.

Mulţumesc Adrian & băieţii veseli – ştiu ei care.