Întîmplări nocturne. (din De ce iubesc Iașul? Jurnal)
(din De ce iubesc Iașul? Jurnal)
…
Și ce dacă nu e capitală culturală europeană? Eu iubesc Iașul mai ales așa. Numai în micile orășele de provincie rusești totul decurge atît de natural și simplu. E de bine. Te împrietenești cu oricine în maxim un minut, iar cînd te superi, nu ai pe cine. Ultima oară s-a întîmplat în vară, cînd am mers să-mi lansez Sectanții.
În hotel dau peste dragul de Harry Tavitean. Mă invită la concert. Ajung la concert: o mică istorie a jazzului. Povestesc cu unii. Văd un tip care caută un loc să se ajeze. Îl recunosc.
– Salut Bogdan (Crețu), mersi că vii mîine la lansare să vorbești.
-Nu sînt Bogdan….
Eu rămîn blocat. Parcă nu greșesc decît numele. Vizual mai nicodată. Nu știu ce să zic.
-Sînt doar fratele lui geamăn, zice ”Bogdan” distrat…
Totul e ok. Începem să povestim. El e obișnuit, eu nu sînt obișnuit cu aceste confuzii. Vorbim de parcă ne cunoaștem de o viață.
După o lungă discucție de după concert cu Harry Taviteam & comunitatea armenească din Iași o iau agale spre Hotel. Noapte, liniște. Să văd și eu Iașul adormit. Brusc apare o gașca mică de tineri. Veseli, se grăbesc undeva. Îmi zic: merg unde trebuie. Îi urmaresc. Străduță, scari, gang și se deschide o ușă. Intră ei, intru și eu. Brusc se deschide o altă lume: plină de oameni tineri, veselie, discuție. Mă așez. Vecinul de masă întreabă amical:
-Cum îți merge?
-Ok, suportabil, zic eu….
Începe o lungă discuție despre proiectul ”Salvarea lumii 5”. Unul de la masă e ITst, altul biolog. Aduc îmbunătățiri proiectului meu. Copii incredibil de isteți…
Și vine partea DADA…
Discuția curge, proiectul e aproape gata. Și brusc, deodată. Aproape ca în romanele rusești…
Se apropie de masă un tim masiv, rotund la față, ochi blînzi, dar discutabili. Mă bate puțin pe umăr stîngaci.
-Dumneavoastră sînteți Vasile Ernu?
-Da, zic eu nehotărît.
-Eu sînt fratele lui Dan Sociu și vă știu, vă citesc….
Eu puțin nedumerit…
-Cum adică fratele, că eu îl știu pe fratele lui Sociu, Ionuț… Sînt cumva și amic cu el…. bîigui eu neclar.
Mintea începe să facă analize. Zic: omul poate vrea o bere și folosește tehnica ”copiii leitenantului Schmitt”. Zic:
-Vrei o bere, vrei ceva?
-Nu, nu, doar am vrut să te salut. Sînt al treilea frate. E mult de povesti și complicat…
Strig barmanului:
-Te rog o bere pentru fratele lui Sociu…
Barmanul:
-El nu are voie să bea aici….
Eu mă blochez și sînt gata să salvez onoarea ”celui de-al 3lea Sociu”…
Baiatul mare, puternic și rotofei zice blajin…
-Lasă-i pe aștea, hai cu mine în gang, e un loc mai special, îți zic ceva…
Totul devine confuz, suprarealist. O crîșmă întunecoasă, cu o ”faună” mai tristă și scăpătată. Totul devine mai meditaiv. Un soi de zen moldovenesc.
Povestea e lungă, dar la Iași toate poveștile se termină cu bine. Mergeți la Iași și plimbați-vă după miezul nopții. Aici trăsiesc ”specii” fascinante. Ce bine că nu va fi Iașul ”capitală culturală europeană”. Pe bune…
Comments
Leave a Reply