Dictionarul moldo-roman al politicii externe
Text aparut pe HotNews.ro, Luni, 17 decembrie 2007. Se pare ca presa de limba rusa, pro Voronin a citat din el la greu, trecind peste fragmentele care-i vizeaza. Textul intra-adevar se ocupa de ‘partea romana’ insa asta nu inseamna ca “minimaliza rolul malign al guvernarii de la Chisinau”. Doar incerc sa arat incompetenta diplomatiei romane, ca de cea moldava ne vom ocupa altadata.
Inrautatirea relatiei dintre Chisinau si Bucuresti era destul de previzibila din cel putin citeva motive simple. Nu trebuie sa fii mare expert in politica externa pentru a vedea ca acolo unde nu exista un proiect politic coerent si consecvent fie nu exista relatie politica, fie totul se deruleaza „dupa ureche” sau pe modelul traditiei romanesti: „noua ni se intimpla lucruri”.
Iar fata de R. Moldova, tara pe care o plasam in zona de interes strategic, nu numai ca nu am avut un proiect si o strategie politica clara, dar nu am reusit nici macar sa incheiem Tratatul de baza.
Fara a minimaliza rolul malign al guvernarii de la Chisinau, afirm cu convingere ca in mare parte acest lucru se datoreaza incompetentei diplomatiei de la Bucuresti. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, guvernul de la Chisinau e condus de un comunist cu state vechi care, cu toate ca are unul dintre cei mai isteti consilieri prezidentiali din tarile vecine (Marc Tkaciuk), lucreaza dupa o metoda destul de simpla. Astepti momentul potrivit si fie utilizezi gafele adversarului, fie il provoci sa le produca.
Si cum diplomatia romana este in faza ei romantica si „urechista”, nimic nu e mai simplu, caci ei produc aceste gafe diplomatice cu nemiluita.
De la ce a pornit totul? Povestea recenta a decurs in felul urmator: la sfirsitul lunii noiembrie, ambasadorul roman in Moldova, Filip Teodorescu, a catalogat Tratatul de pace din 1947 de la Paris, care stabileste granitele actuale ale Romaniei, drept „un fals istoric”. In opinia sa, documentul „a fost semnat doar pentru ca Romania era o tara invinsa si ocupata”. Ba mai mult, din datele pe care le am, el a mai declarat ca trupele romanesti, care luptau alaturi de trupele fasciste, au fost „trupe de eliberare”.
Cine cunoaste cit de cit contextul din spatiul ex-sovietic intelege ca astfel de afirmatii dor foarte rau si pot avea consecinte foarte grave. Daca aceste lucruri ar fi fost spuse de istorici sau intelectuali care cauta „adevarul istoric”, nu ar fi fost nici o problema, caci astfel de dezbateri au loc peste tot. insa ele au fost spuse de un diplomat care reprezinta pozitia oficiala a Romaniei, iar acest lucru este intolerabil, pentru ca incalca toate regulile jocului.
Imaginati-va un diplomat maghiar care se afla in Romania, se duce la Tirgu Mures sau Cluj si declara ca nu recunoaste Tratatul de pace de la Paris din 1947 – tratatul care a stabilit granitele dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial – si ca trupele maghiare alaturi de Hitler au eliberat Ardealul de Nord.
Reamintim ca odata cu Tratatul de la Paris s-a stabilit pierderea Bucovinei de Nord si a Basarabiei in favoarea URSS, dar si reprimirea Ardealului de Nord transferat in 1940 de Hitler Ungariei prin Dictatul de la Viena. Ce ar insemna aceasta declaratie in esenta? Ar insemna ca Romania este o tara iredentista si este prima tara semnatara a Tratatului de la Paris care nu este de acord cu acest document, document semnat si de invingatori si de invinsi.
Adica noi nu sintem de acord cu pierderea teritoriilor precum Bucovina de Nord si Basarabia. In acelasi timp diplomatia romana ar trebui sa tina cont ca aceasta nemultumire presupune si acceptarea, cel putin teoretica, a renuntarii la Transilvania de Nord. Lucrurile nu sint simple, insa gafa este de proportii – de unde si rezultatul previzibil: expulzarea diplomatilor romani din Moldova.
De fapt, diplomatia romana a produs o mare gafa intr-un moment cum nu se putea mai bun pentru conducerea comunista de la Chisinau. Pe de o parte, vin alegerile si conducerea comunista trebuie sa-si arate muschii incercind sa fie coerenta cu noul ei proiect de „moldovenizare” a identitatii de dincolo de Prut, iar pe de alta parte prin aceasta expulzare reusesc sa produca un scandal care da foarte bine in ochii noii configuratii politice de la Kremlin. si nu in ultimul rind sa bifeze si la Bruxelles, prin punerea diplomatiei romane intr-o postura destul de proasta.
Diplomatia romana ne dovedeste inca o data incompetenta si lipsa de strategii politice cel putin fata de spatiul estic. Daca aceste declaratii ale ambasadorului de la Chisinau vin in urma unor strategii de la Bucuresti, atunci gafa capata proportii si este genul de lovitura care se intoarce impotriva ta cu o forta mult sporita, caci reactiveaza mai toate fortele ostile Romaniei de la Moscova si pina la Bruxelles.
Comments
One Response to “Dictionarul moldo-roman al politicii externe”
Leave a Reply
March 4th, 2008 @ 12:20 am
Ba doare, totusi, si faptul ca Romania a pierdut teritoriile care au fost cucerite, si faptul ca nu i s-a recunoscut pe deplin meritul real in contributia la victoria Aliatilor dupa ce a intors armele impotriva Axei.
“Imaginati-va un diplomat maghiar care se afla in Romania, se duce la Tirgu Mures sau Cluj si declara ca nu recunoaste Tratatul de pace de la Paris din 1947 – tratatul care a stabilit granitele dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial – si ca trupele maghiare alaturi de Hitler au eliberat Ardealul de Nord.”
Ce diferenta intre afirmatiile lui Teodorescu despre Basarabia si Bucovina de Nord si presupusele afirmatii despre Transilvania de Nord! (de fapt, uneori sunt chiar reale, Viktor Orbán a declarat in Transilvania ca viseaza la ziua in care va fi premierul acelor maghiari care “cauta fara ragaz Hungaria Magna”)… Nu ai scris si care e asemanarea, fundamentala: Transilvania a fost teritoriu romanesc la origine, iar maghiarii l-au ocupat; Basarabia si Bucovina de Nord au apartinut Daciei si de asemenea au fost ocupate de sovietici.
Stiu ca nu-ti plac caldiceii!… Dar daca spun ca mi se par imperii fasciste tarile care anexeaza teritorii ce nu le apartin, ma “versi din gura ta”.
Afirmatiile lui Filip Teodorescu mi se par mai curand incarcate de o “rationalitate irationala”, tinand cont, pragmatic, de pozitia pe care o reprezinta. Altfel necondamnabile…
“Adica noi nu sintem de acord cu pierderea teritoriilor precum Bucovina de Nord si Basarabia. In acelasi timp diplomatia romana ar trebui sa tina cont ca aceasta nemultumire presupune si acceptarea, cel putin teoretica, a renuntarii la Transilvania de Nord.”
La ce s-a ajuns!… Negocierea teritoriilor care au apartinut din antichitate unei tari, cand de fapt ar trebui jucata pentru toate cele trei teritorii ocupate, cartea cea mai mare…
“Trupele romanesti au luptat alaturi de trupele fasciste”… Ceea ce nu schimba faptul ca i s-au ocupat teritorii in urma pactului secret dintre Hitler si Stalin, ci ii detoneaza drama.
“Filip Teodorescu, a catalogat Tratatul de pace din 1947 de la Paris, care stabileste granitele actuale ale Romaniei, drept „un fals istoric”. In opinia sa, documentul „a fost semnat doar pentru ca Romania era o tara invinsa si ocupata”. Ba mai mult, din datele pe care le am, el a mai declarat ca trupele romanesti, care luptau alaturi de trupele fasciste, au fost „trupe de eliberare”.”
Mda… Ce trist si ironic, ce altceva poate fi. 1941– august 1944, armata romana a fost a treia cea mai mare armata a Axei pe frontul de est; septembrie 1944–1945, armata romana s-a situat pe locul patru in ceea ce priveste efectivele armate angajate in lupta, aportul concret adus Aliatilor si rezultatele obtinute pentru victoria Aliatilor, si ca numar de victime a fost a treia…
De ce oare rolul Romaniei in razboiul impotriva statelor Axei este deseori minimalizat si reprezentat malitios, distorsionat?… Sovieticii au ignorat aportul Romaniei la victoria in bataliile impotriva germanilor si s-au opus acordarii statutului de cobeligerenta. Contributia Romaniei nu a fost capitala ca a URSS-ului, dar a fost foarte importanta, grabind cu peste o jumatate de an sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. Romania a luptat greu in Transilvania, Ungaria, Austria, Cehoslovacia…