Lectii de literatura pe plaja
(in Siplimentul de Cultura continua epistolele…. Ceea ce ne desparte.. fragment)
Draga Bogdane,
Stau cu fundul in nisip si-l citesc pe unul dintre ultimii mei preferati, Philip Roth. Naiba m-a pus sa-mi iau pe plaja povestea lui Sinul – care, imediat ce am inceput s-o citesc, m-a trimis direct la Nasul lui Gogol. Mi-a parut imediat rau ca nu am luat si Gogol cu mine, ca spre jumatatea cartii sa aflu de la narator, profesor de literatura, metamorfozat intr-un ditamai sin, ca el insusi se inscrie in descendenta lui Swift si, in mod special, in cea a lui Gogol (Nasul) si Kafka (Metamorfoza).
Insa problema nu sta atit in faptul ca volumul ma trimite la tot soiul de carti citite, eroi livresti sau mai stiu ce filme SF care colcaie in capul meu de-a valma, cit mai ales in faptul ca “sinul literar” face o stranie conexiune cu “sinii reali” care stau “la gramada” aranjati de-a lungul plajei. Plaja este spatiul cu cei mai multi sini pe metru patrat si, cum tin in mina cartea lui Roth cu titlul Sinul, este aproape imposibil sa nu faci aceasta legatura. Fiecare sin de pe plaja face trimitere la eroul lui Roth, David Kepesh, si mintea incepe sa-ti fabuleze. Deci recomand, ca un om patit: a nu se lectura pe plaja un astfel de volum.
Note pe slip
Dar oare ce e de citit pe plaja? Iata intrebarea: un fel de “to be or not to be” de vacanta. La fiecare inceput de vara raspundem la aceleasi intrebari idioate, cu tenta jurnalistica, ce se invirt in jurul temei contrafacute a turismului cultural, numita “lecturi de vacanta”. Ei bine, eu cred ca tocmai in vacanta trebuie citite cele mai bune, obsedante, dificile, nebune carti. Nu prea cred in “lecturi sifon” de vara. Sifonul livresc poate fi lecturat oricind si mai degraba dupa toropeala muncii decit la adierea brizei de dimineata. Eu asociez vacanta cu cele mai frumoase lecturi. Pot sa-mi amintesc, de exemplu, cu mai multa usurinta de lectura din vara lui 1988 – lectura cu voce tare facuta si pentru amicii mei din trenul Chisinau-Yalta – decit de locurile pe care le-am vizitat atunci. Nu-mi mai aduc aminte aproape nimic din cum arata Yalta si nici macar faimosul palat din Levadia linga care am stat, insa imi aduc aminte perfect fraze si pasaje din Bulgakov (proza scurta) pe care-l descoperisem in acea vara. Acest lucru mi se intimpla aproape in fiecare vacanta de vara, cu conditia sa am cel putin cinci carti cu mine, dar nu orice carti, fireste…………………………………………
iar restul pe
http://www.supliment.polirom.ro/category.aspx?item=143&cat=17
Comments
2 Responses to “Lectii de literatura pe plaja”
Leave a Reply
September 12th, 2007 @ 8:35 pm
Intr-o dimineata, Traian Mitrea sau poate Miron Basescu, nu mai tin minte exact, consilier intim al Ministrului Transporturilor, se trezeste plesnind ca de obicei de sanatate. Si ca un barbat adevarat, puternic si plin de vitalitate, dupa cateva miscari scurte de gimnastica se indrepta spre baie pentru a se barberi, nu inainte de a se gandi la fructoasa, dar inutila intalnire patronat – sindicat la care urma sa asiste. Dar cand s-a dus la baie si s-a uitat in oglinda a constatat, cu stupoare, ba chiar cu un pic de spaima ca nu mai avea nas. Pur si simplu, in locul nasului erau doua gaurele, absolut simetrice, prin care respira in voia buna. Acest fapt uluitor pentru orice muritor de rand, nu l-a speriat chiar in asa masura incat sa renunte la inaltele sale preocupari. Si-a pus un plasture cum s-a priceput, si-a bandajat imitatia de nas, si pentru ca era un slusbas constincios s-a gandit ca important este sa participe la intalnire si abia pe urma sa rezolve problema nasului. Asa ca , barbat singur de vreo 42 de ani fiind s-a hotarat sa plece spre minister, ca vorba aia, fonctia tot fonctie. Iar pentru ca isi iubea silueta, obisnuia sa faca drumul pe jos, si pana la minister trebuia sa treaca un pod peste Dambovita.
Si cum mergea el gandindu-se unde ar putea fi ajuns nasul sau, iata ce se intampla. Din directia opusa, pe acelasi pod si trotuar venea nimeni altcineva, decat propriul sau nas, uniformat in ministrul Transporturilor. Evident, prima reactie a fost necesitatea de a striga la acesta , sa vina unde ii este locul. Dar cand s-au intalnit la axul podului, plin de acel instict romanesc, care exista in toate institutiile noastre, se izbi de balustrada podului, si racni tare, ca un roman adevarat – Sa traiti domnule ministru !
La care,Nasul, nasucul, flecustetul acesta atat de important pentru chipul consilierului, raspunse intreacat, aproape apatic – Salut, Salut,Salut !
October 14th, 2007 @ 10:38 am
SUBSCRIU! ca unul care citeste foarte mult si zilnic, ca unul indragostit de lectura in general, pe plaja, vara, citesc tot questii grele, ca in fiece zi… nu cred in lectura de vacanta, cu titluri si autori ushure, pentru destindere si delectare… ca un exemplu, in august, la saturn, in doua saptamini: tristam shandy, gentleman/stern; m-am maritat cu un comunist/roth; cinci fete ale modernitatii/matei calinescu; videologia/ion manolescu; viata cotidiana ca spectacol/goffman… nu citesc si nu declar public ca citesc pentru a demonstra ceva-nu pot altfel, sunt dependent de lectura, intru in sevraj fara aceasta…