De ce se omoară în Rusia?
De ce se omoară în Rusia?
(text aparut in Romania Libera pe 20 ianuarie 2007.. si ca deobicei un clip…acum aveti legendara trupa Tequilajazz cu piesa Pistolet)
La finele anului 2006, Rusia, asemenea altor ţări cu puternice industrii mass-media, şi-a anunţat topurile diverselor categorii de persoane şi evenimente care au marcat anul. Care credeţi că a fost categoria cu cea mai mare concurenţă pentru podium? Ei bine, categoria care a avut cei mai grei concurenţi şi care probabil numai în Rusia poate exista se cheamă Crima anului. La această categorie au concurat: Anna Politkovskaia, Alexandr Litvinenko şi Andrei Kazlov (vicepreşedintele Băncii Centrale a Rusiei). Nu va voi spune nimic despre partea spectaculoasă a lucrurilor. Despre aceasta s-a vorbit în toată mass-media românească. Nu voi încerca să vă spun cine au fost criminalii sau comanditarii acestor crime. Voi încerca doar să le interpretez în cîteva rînduri.
Ceea ce putem observa fără mare dificultate e că cele trei crime, la care se mai adaugă şi tentativa de omor a lui Igor Gaidar (fost prim ministru), sînt politice. În acest sens, cred eu, o crimă politică necesită o cheie de interpretare politică. Discutam zilele trecute cu Vitalii Leibin, un cunoscut jurnalist rus, care susţine că ar trebui să pornim în primul rînd de la ce anume ştim că s-a întîmplat şi ceea ce urmează să se întîmple în politica rusă.
Ei bine ce anume ştim? Mai întîi, ştim că această serie de crime politice spectaculoase are loc în anul în care s-a dat startul alegerilor parlamentare şi prezidenţiale din Rusia. A porni de la premisa că aceşti oameni au fost omorîţi pentru că ei reprezentau un pericol real pentru putere mi se pare naiv. Asemenea terorismului contemporan, şi în cazul crimelor politice actuale, primul factor important este impactul mediatic şi interpretarea care i se face. Modul în care tandemul Politkovskaia-Litvinenko a fost preluat şi interpretat de mas-media ne arată clar ideea unei campanii politice. Tot aşa cum răspunsul Kremlinului la aceasta pare a fi o altă campanie.
În al doilea rînd, instituţia prezidenţială rusă nu s-a aflat niciodată într-o situaţie atît de complexă şi delicată. Adică, niciodată un preşedinte rus nu a deţinut controlul asupra unui atît de mare număr de pîrghii ale puterii. Acest lucru nu s-a mai întîmplat de pe vremea URSS-ului – dar şi atunci (de la Hruşciov începînd) au existat mai mulţi centri de putere, iar schimbarea Secretarului General era echivalentul unei catastrofe. Schimbarea preşedintelui actual pare a fi gîndită în aceeaşi grilă, cu toate că şi în 1996 a existat o mare teamă a schimbării preşedintelui şi s-au creat multe presiuni. Acum însă miza a crescut enorm căci au apărut pe de o parte grupuri foarte compacte şi influente politic, iar pe de altă parte, au aparut grupuri care controlează resurse economice de anvergură mondială. Bussines-ul rusesc nu mai este unul facut doar în Rusia, iar crimele ruseşti nu mai sînt crime doar pentru Rusia. Bătălia pentru putere a început şi acum se stabilesc obligaţiile celui care trebuie să vină, precum şi negocierile dintre factorii de putere care sînt dincolo de Putin. Iar negocierile sînt deseori presărate cu crime spectaculoase pentru a fi clar mesajul. E greu de crezut că cel care îl va înlocui pe Putin va fi un simplu apropiat de-al său, numit direct de el.
În al treilea rînd, crimele ne arată caracterul slab al puterii actuale, iar ceea ce ni se trimite e doar un mesaj, o demonstraţie, şi nu un război. E interesant faptul că mesajul crimelor Politkovskaia-Litvinenko are o mai mare rezonanţă în afară Rusiei, spre deosebire de crimele de dinaintea alegerile din Ucraina (Gheorghi Gongatze şi otravirea lui Işcenko) care au fost mesaje cu un impact imens şi un rol important în cadrul alegerilor de atunci. O mare parte dintre analiştii din Rusia tind să interpreteze aceste crime ca pe nişte încercări de destabilizare a puterii actuale. Prin astfel de forme de provocare şi prin crearea unei imagini proaste a Rusiei în străinătate pot fi avantajate atît grupuri de putere din interiorul ţării, cît şi din exteriorul ei.
În Rusia lucrurile sînt mai complicate. Sînt multe mesaje, însă lucrul de care putem fi siguri e faptul că odată cu anunţarea planului de retragere a lui Putin, deci a slăbirii puterii, s-a intrat în perioada luptei neoficiale pentru putere şi a luptelor fără reguli. Cum va lupta Rusia împotriva acestei situaţii? Cu poliţia nu se poate lupta împotriva unor astfel de acte politice radicale. De fapt, Rusia are de ales fie între acţiuni de tip puci sau teroare, fie să-şi asume o serie de politici publice serioase.
Comments
Leave a Reply