Sunt un om de dreapta. Am crescut cu viața cucoanei Sașa, care a crescut-o pe bunica, care m-a crescut pe mine.

Vasile Ernu a fost solicitat de un mare editor bucureștean să prezinte un manuscris din textele sale publicate în presă. A fost fixată o oră. S-a întâlnit cu directorul. Au discutat condițiile contractuale. A băut o cafea. Apoi a fost preluat de redactorul cărții. S-au discutat condițiile de redactare. Apoi a fost preluat de PR-ul editurii. S-a pus la punct strategia de promovare a cărții. A fost semnat contractul.

Apoi redactorul a citit textul. A găsit o trimitere la un „boier al minții”. Și editarea a fost refuzată.

Sunt un om de dreapta. Dar am fost educat să respect opțiunile altora. De aia vom publica volumul lui Vasile Ernu Sînt un om de stînga.

Trebuia cineva să pună niște întrebări. Întâmplător, ele sunt puse de Vasile Ernu, care este „un om de stînga”:

„Sînt ca la căpătîiul unui om muribund, care ştiu că o să mai trăiască încă 30-40 de ani, dar care acum îşi dă duhul fiindcă şi-a pierdut speranţa şi sensul. Întrebarea mea a fost simplă: de ce acest lucru se întîmplă acum? Care sînt cauzele a ceea ce se întîmplă? Cum de nici Stalin şi nici Ceauşescu nu au putut să ne distrugă sensul şi speranţa? Cum de am ieşit mult mai optimişti, cu mult mai multă poftă de viaţă şi speranţă, dintr-o perioadă sumbră şi „aceştia” au reuşit să distrugă tot? Cum e posibil? Ce se întîmplă cu noi?

Un bun amic care din disperare că nu poate să-şi facă meseria aici a plecat din ţară, un intelectual remarcabil, Dan Ungureanu, îmi spunea amărît de undeva de prin Canada: „Sub regimurile totalitare, dizidența e posibilă. Sub dictaturi, revolta e posibilă. În regimurile clientelare, nici dizidența, nici revoluția nu sînt posibile. Românii nu mai vin la demonstrații fiindcă demonstrațiile nu duc nicăieri. Într-un regim democratic, demonstrațiile și grevele cresc presiunea opoziției asupra guvernului. În regimurile clientelare, opoziția e la fel de clientelară ca și puterea. Românii nu mai vin la manifestații fiindcă n-au împotriva cui manifesta. În totalitarism, o singură persoană era responsabilă pentru toate nenorocirile, pentru sărăcie, mizerie și supravegherea polițienească. Era simplu de înlăturat. În sistemul clientelar, hidra cu numeroase capete, răsturnarea nu e posibilă.”

Era până în iarna lui 2013, până la Roșia Montană, până la maidanezi.

Cum mai funcţionează pumnu-n gură în 2013?

de Costi Rogozanu

Un caz simplu de cenzură (să-i zicem pumn în gură sau sabotaj sau băţ în roate cum vreţi?). Vasile Ernu semnează un contract cu Editura Curtea Veche pentru o carte de eseuri. Pînă pe 30 octombrie trebuia să apară. Între timp, oamenii de la editură se prind că aceste articole ar putea deranja prieteni foarte importanţi pe care îi au în portofoliu. Şi îl anunţă pe Ernu că nu mai scot nimic. (La o scară mai mare ni s-a întîmplat acelaşi lucru cu mai toate editurile mari din România cînd am vrut să publicăm “Iluzia anticomunismului”, antologia critică la adresa raportului Tismăneanu).

Articolele lui Ernu erau cunoscute, atitudinea CriticAtac era cunoscută, de ce să semnezi contract şi apoi să anunţi scriitorul că ai o jenă, că nu vrei să-ţi superi prietenii. Ernu îşi va scoate volumul la Cartier, editura care a publicat şi Iluzia anticomunismului. Erizanu a şi scris ceva despre aventura lui Ernu:

Sunt un om de dreapta. Am crescut cu viața cucoanei Sașa, care a crescut-o pe bunica, care m-a crescut pe mine.

Vasile Ernu a fost solicitat de un mare editor bucureștean să prezinte un manuscris din textele sale publicate în presă. A fost fixată o oră. S-a întâlnit cu directorul. Au discutat condițiile contractuale. A băut o cafea. Apoi a fost preluat de redactorul cărții. S-au discutat condițiile de redactare. Apoi a fost preluat de PR-ul editurii. S-a pus la punct strategia de promovare a cărții. A fost semnat contractul.

Apoi redactorul a citit textul. A găsit o trimitere la un „boier al minții”. Și editarea a fost refuzată.

Sunt un om de dreapta. Dar am fost educat să respect opțiunile altora. De aia vom publica volumul lui Vasile Ernu Sînt un om de stînga. (sursa)

Pumnul în gură în mileniul 3 funcţionează cu refrenul “dar de ce nu publici la ăia? E o piaţă liberă”. O piaţă liberă cu cîteva idei fixe, cu cîţiva prieteni ai tuturor puterilor politice şi ai marilor editori, îndeajuns încît să publici cu greu o carte “neconformă ideologic”.

One Response to “Sînt un om de stînga. O aventură…”

1. Ce cărți îți recomandăm din topurile celor mai bine vândute la Gaudeamus | Bookaholic
   November 27th, 2013 @ 4:41 pm

   […] o carte proaspăt ieșită de la tipar, lansată sâmbăta trecută la Gaudeamus, după multe controverse (de tipul cenzurii). Cred că merită citită (eu însămi o am pe listă) mai ales pentru stilul […]

Leave a Reply