Mică trilogie a marginalilor – Arthur Suciu
Vasile Ernu a publicat, recent, ”Izgoniții”, ultimul volum din ”Mica trilogie a marginalilor”. De fapt, trilogia – care vorbește despre sectanți, bandiți și evrei – s-ar putea numi a exclușilor și chiar, la limită, a izgoniților. Peste tot e vorba despre excluși în cărțile lui Ernu, oameni urmăriți și pedepsiți de putere sau lăsați de izbeliște. Specialist al marginalității, Ernu are în această privință o abordare filosofică foucauldiană, urmărind să înțeleagă puterea nu prin ceea ce ea afirmă, ci prin ceea ce exclude, neagă, pedepsește. Exclușii lui Ernu trăiesc, în plus, în zone marginale, de frontieră, având hărți indeterminate. Ei sunt excluși și pentru că trăiesc în acest tip de spațiu-tampon. În mod curios însă, la Ernu el se transformă pe neașteptate într-un spațiu central, și aceasta tocmai datorită celor excluși, care devin agenți ai schimbării, așa cum secta creștină, apărută într-o periferie a Imperiului Roman, a cucerit spațiul puterii romane.
Sectanții și bandiții ”acționează” în ultima perioadă a comunismului și în postcomunism. O altă idee centrală a lui Ernu este că lumea postcomunistă a condus la erodarea și chiar la dispariția rapidă a tuturor formelor de rezistență față de putere. Practic, toți, chiar și cei mai crânceni opozanți ai puterii, chiar și cei care erau capabili să înfunde Siberia în perioada comunistă, au cedat, s-au risipit, au pierdut partida. Ei au uitat de resortul opoziției lor.
Izgoniții însă acționează înainte de era comunismului, opunându-se țarismului antisemit. Fiind atras de periferii, Ernu este în mod firesc atras și de limite, de zonele tulburi de la începuturile și sfârșiturile istoriei. Și, așa cum se întâmplă de obicei, sfârșiturile sunt începuturi și începuturile sunt sfârșituri. Trilogia nu urmează de altfel o ordine implacabilă, ci ”Izgoniții” poate fi deopotrivă prima și ultima ei carte (și, în același timp, este cartea cea mai importantă).
Ernu se întreabă: cum a fost posibil comunismul? de ce a eșuat comunismul?, dar aceste întrebări nu țin pentru el de trecut, ci de prezent și de viitor. Ele nu vizează reluarea poveștii comuniste (nu e o încercare de a-i reînvia pe eseri sau bolșevici), ci a poveștii puterii și a relațiilor puterii cu cei lipsiți de putere. De ce unii oameni sau unele grupuri sociale, unele bresle devin, la un moment dat, ținta predilectă a puterii și cum se formează mecanismele de reacție? Trilogia este o încercare de a înțelege modurile diverse în care se constituie, se coagulează, se manifestă opozițiile față de putere, față de orice putere, și trage un semnal de alarmă privind dispariția acestor forme de opoziție.
O altă idee a lui Ernu este că adevărata luptă nu poate căpăta decât un caracter radical. Ideile revoluționare pot fi, desigur, adevărate bombe, dar lupta reală este, până la urmă, înfruntarea directă, nelivrescă cu puterea. Cum se face însă că această radicalitate a dispărut? Este acesta un semn că puterea nu se mai manifestă în mod discreționar sau este dovada că strategiile puterii au devenit cu adevărat imbatabile? Spunând povestea izgoniților, Ernu încearcă să reactualizeze și relegitimeze caracterul radical al luptei. El arată ce înseamnă să lupți cu adevărat și cât de tristă, cât de lipsită de speranță este această luptă. ”Izgoniții” este o carte tristă pentru că vorbește despre oameni care și-au abandonat liniștea vieții ca să lupte. Când au făcut ei acest pas? Atunci când li s-a luat ceva esențial din viață. Când, descântați de putere, nu mai aveau nici unde să plece. Când s-au trezit captivi. Când și-au dat seama că viața lor nu mai e viață, ci moarte. Astfel, lupta devine singura cale de a da viață morții.
Izgoniţii. Mică trilogie a marginalilor
Sectanţii este saga a unei familii din Bugeac: istoria unor marginali religioşi în Imperiul rus, România Mare şi URSS. Este aventura supraveţuirii unei comuităţi sub multiple forme de represiune: religioase, politice, economice.
Bandiţii venea să dea un raspuns personal întrebarii: de ce în viaţă un om devine Abel şi altul Cain, ce face ca unul să omoare pe altul? Cum se instituie legea şi mecanismele de educaţie. De ce educaţia în negativ e mai puternică decît cea în pozitiv? Mitul crimei şi legii: totul povestit prin istoria unei relaţii dintre un copil şi un bandit.
Izgon
ţii ultima parte a trilogiei marginalilor, vine să răspundă unei alte teme majore. Tema centrală este una veterotestamentală: lupta dintre cei doi gemeni Iacov şi Esau, fiii patriarhului Isaac. După cum ştiţi, Esau, care conform legii trebuie să devină moştenitorul, pierde tot în faţa lui Iacov care cu ajutorul mamei îi fură binecuvîntarea tatălui iar cu un blid de mîncare îi „cumpără drepturile” flămîndului Esau.
Ce se naşte din acest „furt”? Se naşte primul război civil din istorie, mitul primului război civil. Motto-ul poveştii: „Două neamuri sunt în pântecele tău şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.” „Iată! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea pământului şi de roua cerului de sus. Vei trăi din sabia ta şi vei sluji fratelui tău, dar, când te vei răscula, vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!”
Asta este tema. Povestea este însă cu totul alta. Eroii cărţii repovestesc acest mit fondator al războiului civil printr-o istorie a unei familii de evrei din Chişinău de la început de sec. XX. Este istoria a doi fraţi: Sara şi Aaron. Viaţa şi aventura lor au loc în Imperiul ţarist între 1903 – primul Pogrom cu rezonanţă globală care are loc la Chişinău – şi 1917 – Revoluţia rusă.
Este istoria unui război civil modern, în condiţii total diferite, laice şi radicale. Este istoria frămîntării lor şi istoria soluţiilor lor la aceste nedreptăţi care li se fac. Ce răspuns dau ei cînd sînt puşi în faţa violenţei şi a „furtului” de drepturi sociale, politice, economice. Avem doi fraţi care dau răspunsuri radical diferite la aceleaşi probleme într-un debut de secol nebun.
Sectanţii a fost distins cu Premiul „Matei Brîmcoveanu” pentru Literatură în 2015
Bandiţii a fost distins cu Premiul „Observator cultural” pentru Eseistică/Publicistică în 2017.