„Ne despartim de comunism numai daca il intelegem“ – Observator Cultural 1-7 iunie 2006
interviu cu Vasile Ernu de Ovidiu Simonca
Exista o generatie care vine tare din urma si care scrie – decomplexat si tandru – despre comunism. Discursul despre comunism nu se mai invesminteaza in resentiment si patima. Mantia razbunarii nu mai este intens fluturata, mai degraba sapca e ridicata spre noi in semn de cordialitate: „Va salut din comunism!“, pare a spune Vasile Ernu. Nascut in URSS, debutul in volum al autorului, aparut la Editura Polirom, ofera, probabil, cea mai exacta panoramare, scrisa pina acum direct in limba romana, a ceea ce a fost comunismul in URSS, in vremea stagnarii lui Brejnev si a perestroikai lui Gorbaciov. Marturisirea lui Vasile Ernu, pentru a fi exacta si credibila, trebuia in primul rind sa descrie si nu sa vitupereze. Desi lansarea din Club A a indus in eroare multi participanti-cititori (cu muzica si multe imagini din comunismul sovietic), Vasile Ernu nu poate fi acuzat de nostalgie. Nici n-are cum. N-a avut privilegii in comunism (era un adolescent din Odessa care tresarea la scenele de sex din filmul Micuta Vera), iar in Romania a inceput o facultate in 1990, mult mai pregatit decit romanii din Romania sa vada zorii lumii noi; Vasile Ernu trecuse prin perioada Gorbaciov, care scuturase toate miturile oficiale, si ajungea in Romania, mult prea putin dornica sa se detaseze de trecut. Nascut in URSS ofera o alta cale de intelegere a comunismului: comunismul a fost un sistem apasator si opresiv, dar noi toti, care ne-am nascut inainte de 1989, sintem produsul lui. Cum va reactiona opinia publica romaneasca, atit de vehement anticomunista si uzata in confruntari morale fara finalitate, la acest discurs?
Vasile Ernu, nici in nota biografica din carte, nici in rindurile cartii, nu spui unde, exact, esti nascut in URSS. Mentionezi doar „nascut in URSS“. Ai facut-o inadins?
Eu vreau sa le spun celor din Romania ca ma identific cu URSS, ca tara unde m-am nascut. Eu am fost cetatean al URSS. Nu am o identitate regionala. Asta nu exclude apartenenta mea la Basarabia, dar noi am fost educati sa gindim ca tara noastra este URSS. Eu am venit din URSS, nu din Republica Moldova. Pentru mine originea este o chestie ce tine de mit – ce-i aia origine? Originea este o inventie. Noi credem despre noi anumite lucruri, noi inventam despre noi anumite lucruri. Eu pot spune ca m-am nascut in Odessa. Si? Asta nu are nici o legatura cu adevarul. Tot ce spunem despre trecutul nostru este o combinatie intre adevar si constructie. Eu, Vasile Ernu, la virsta de 35 de ani, imi construiesc trecutul: unele lucruri le scap, altele le omit intentionat.
Si de ce n-ai vrut sa spui ca esti nascut in Odessa, in aceasta carte?
Cum spune un cintec sovietic: adresa mea nu are oras si strada, adresa mea este/era Uniunea Sovietica. Sigur, fac referinte la Odessa. Fac referire la spiritul orasului, un amestec intre rusi, ucraineni, evrei. Dar nu ma ocup in mod special de acest oras. Nu cred ca as putea sa povestesc ceva foarte inchegat despre Odessa.
Dar despre Republica Moldova de ce n-ai macar un capitol?
Am vrut ca publicul romanesc sa perceapa identitatea sovietica, acel homo sovieticus, dintr-o cu totul alta perspectiva. N-am vrut sa introduc elementul national si regional. Romanii sint prea ancorati in regional si national. Cartea asta a fost scrisa din perspectiva: noi si ei. Noi, sovieticii, si ei, americanii.
– A fost ca un exod
De ce ai venit in Romania in 1990?
Terminasem liceul, tatonam cu o plecare la Moscova pentru a studia filozofia. Acea perioada era una a regasirilor originilor comune. Acea deschidere a dus la posibilitatea de a veni si studia in Romania.
Ai facut parte din primul val de basarabeni care a venit la studii.
Da.
Mai tii minte citi au venit atunci la studii?
Eram un tren full. A fost ca un exod. Noi eram primii (sovietici? basarabeni? nu stiu) care plecam in Romania. Am fost petrecuti in Piata Centrala din Chisinau, ni s-au tinut discursuri patriotice, am fost dusi la Ungheni, incarcati intr-un tren international si lasati in Iasi. De acolo am fost preluati, pentru a merge spre Cluj, Bucuresti si Iasi. Eu am fost repartizat la Iasi. Am facut facultatea la Iasi – sase ani de zile – dupa care traseul a fost la Cluj, pentru un master si un doctorat. Iar la Bucuresti am ajuns in 2005.
Cum te-ai simtit in Romania?
A existat tot timpul o discriminare – fie pozitiva, fie negativa – foarte puternica. Daca stiam bine la examen, nu puteam sa primesc nota zece, din cauza ca eram din Republica Moldova. Daca nu stiam lectia, primeam o nota pe care n-o meritam. De ce? Din cauza ca sint din Republica Moldova. Asta s-a intimplat peste tot, in toata Romania. Exista un stereotip ca basarabenii trebuie tratati fie cu ingaduinta, fie trebuie izolati, marginalizati. Dar asta ne-a si ajutat. Eu le spun prietenilor mei basarabeni: daca vreti sa izbinditi in Romania, cultivati-va diferenta. Romania e plina de escu, trebuie sa facem altceva. Asa au izbindit cei de la Planeta Moldova, Pavel Stratan si cred ca va avea succes o fata care a cintat la mine la lansare, Alexandrina Hristov, de care veti mai auzi.
– Comunismul se discuta doar in termeni de dragoste sau ura
De ce, la 15 ani de la prabusirea URSS-ului, ai vrut sa scrii aceasta carte?
E una din obsesiile mele. intre 1990 si 1996, experienta de cetatean sovietic parea sa se indeparteze de mine. Dupa acei ani, recitind carti, analize, mi-am dat seama ca experienta sovietica este una enorma. Si aceasta experienta trebuie redescoperita. Ca si constructie ideologica si culturala, Uniunea Sovietica a fost, de departe, cel mai semnificativ proiect modern si cel mai grandios proiect utopic. in Romania, s-a pastrat doar obsesia comunismului. Comunismul, in Romania, nu se poate discuta in termeni de intelegere. in Romania, comunismul se discuta doar in termeni de dragoste sau ura, ceea ce este un fals: nu trebuie sa-l iubim sau sa-l urim. Dreptul nostru este sa-l intelegem si sa ni-l asumam. Din acest motiv am scris Nascut in URSS.
Ce pastrezi in tine din fosta URSS?
Pe mine ma intriga, in discutiile cu prietenii mei romani, capacitatea lor de a-si distruge trecutul imediat. Eu imi folosesc trecutul. Trecutul nostru a fost o valoare, un bun cucerit, trebuie sa-l folosim, sa-l reciclam, sa-l imblinzim. Nu trebuie devorat sau respins.
O nuanta aici. Sint patru autori – Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir – care au publicat la Polirom, tot in aceeasi colectie in care apari tu, volumul O lume disparuta. Mai exista si Baiuteii, volumul fratilor Florian. in cele doua carti trecutul comunist este revizitat. Ideologia lasa locul amintirii.
Sint de acord ca lucrurile incep sa se echilibreze. Eu respect mult aceste doua carti la care te referi. Cred ca e un inceput bun. Meritul cartilor de care vorbim este de a gasi nuante. Politologul Daniel Barbu a scris un studiu foarte intrigant, in care a dovedit cu date sociologice ca 80% din populatia romaneasca, aflata in comunism, a avut de cistigat. Doar 20% au avut de pierdut. Sint cinice aceste date. Noi stim ca foarte multa lume a suferit, dar sa nu uitam de cei care s-au simtit bine in comunism.
Tu aprinzi un foc care se poate transforma in incendiu. Am impresia ca intregul context romanesc iti este defavorabil. Noi vrem sa condamnam comunismul ca un sistem criminal, s-a facut si o Comisie Prezidentiala in acest sens, si tu vii si spui: fiti mai prudenti, uitati-va la voi insiva, oameni buni!
Sint multe lucruri de condamnat in comunism. Comisia Prezidentiala este condusa de Vladimir Tismaneanu, un intelectual de marca, foarte destept. El simbolizeaza produsul de lux al comunismului. Nu este vina lui, dar el este un produs al comunismului.
Ca noi toti, cei trecuti de 30 de ani.
Da, exact aici doream sa ajung. Noi am invatat in comunism, ne-am format in comunism, de ce nu recunoastem acest lucru? Viata noastra n-a inceput in 1989. Exista acest element biografic – anii de scoala din comunism la cei trecuti de 30 de ani. Evident ca Vladimir Tismaneanu s-a detasat de sistem, a vorbit la Europa libera impotriva comunismului, dar are un trecut in aceasta tara comunista.
Care este solutia: vine un extraterestru si condamna comunismul romanesc?
Nu, noi toti trebuie sa-l condamnam. inainte de a-l condamna, comunismul trebuie inteles. Ne despartim de comunism numai daca il intelegem. Pentru mine, comunismul romanesc este cel mai neinteresant dintre toate tipurile de comunism. Ar trebui spus un lucru transant. Ceausescu nu a existat. Ceausescu a fost inventat, produs de catre masinaria politica si intelectuala romaneasca. Ba mai mult, Ceausescu e o scriitura pe care am scris-o noi, adica Ceausescu sintem noi toti. Nu ne place sa auzim aceste lucruri. insa cred ca aceste lucruri trebuie spuse, regindite si asumate. Si va mai sochez cu ceva: comunismul din Romania a fost banal.
– Ceausescu sintem noi toti
De ce a fost banal?
Noi am avut un model cultural interbelic, cu accente nationaliste si fasciste. Iar in perioada Ceausescu, s-a folosit un discurs neointerbelic: s-a reciclat nationalismul. Iar astazi, mereu si mereu, ni se baga in fata discursul interbelic, ca model cultural valabil. Nu se mai poate ca discursul interbelic sa fie dominant. Abia generatia tinara incepe sa fie mai detasata si fata de comunism si fata de interbelic. Dar, la nivel simbolic, discursul „la putere“ in cultura este cel interbelic.
Sa ajungem la ceea ce spui in finalul cartii. Si anume ca un control politic, existent in comunism, a fost inlocuit de un control economic, cel de astazi, care este puternic impregnat in oameni.
Eu am dreptul sa pun in discutie cele doua tipuri de opresiune, cea politica, din comunism, si cea economica, de astazi. Noi, ca intelectuali, daca ne numim intelectuali, trebuie sa discutam si represiunea din comunism si represiunea de astazi. Eu spun ca noi sintem opaci la ceea ce se intimpla astazi. Eu mai spun ca facem aceleasi compromisuri pe care le-am fi facut si in spatiul comunist. Lucrul la care tin eu cel mai mult este sa-mi chestionez propriile obsesii.
De exemplu ce compromisuri facem noi, acum?
Tacem, tacem, tacem. Trebuie sa punem in discutie in ce sistem traim noi. Cred ca in Romania exista o mare problema cu modul de gestionare a opiniilor. E bine sa se auda doar anumite lucruri. Despre comunism, toata lumea a spus ceea ce trebuia sa se spuna. Avem un anticomunism dur, dar, foarte rar, o discutie despre comunism si despre vinovati.
Vasile Ernu, guvernul, presedintele, liderii de partid sint criticati. Sistemul politic romanesc este mereu pus in discutie. Unde este tacerea?
Nu sint absurd sa sustin ca astazi nu exista dreptul la opinie. Exista. Ceea ce spun eu si intreaga gindire critica occidentala este ca aceasta masinarie in care traim noi este mult mai subtila cu formele de represiune. Sistemul occidental este vazut ca modelul perfect, bun, valabil, dar acesta trebuie mereu regindit, criticat, sanctionat.
Vasile Ernu, gindeste-te, totusi, ce discutii sint despre modelul constructiei europene. in multe state, avem rezultatele referendumurilor de anul trecut, constructia europeana este criticata.
Zi-mi un intelectual care critica noua constructie europeana!
Traian Ungureanu. El a spus in diverse articole ca sint mari probleme de integrare europeana, ca tarile aflate demult in Uniunea Europeana au dificultati, ca umbrela UE este neincapatoare si ca intreaga constructie europeana ar trebui regindita.
Da, ok. El nu critica sistemul, ci neputinta sistemului. Cu toate acestea, discursul oficial este „vrem in Uniunea Europeana“, dar nimeni nu discuta ce greutati vor fi.
– Vreau sa vad o sticla de Brifcor
Cartii tale i se pot face mai multe reprosuri. Primul: esti nostalgic!
Da, sint nostalgic, dar numai intr-un anumit sens. Cine vorbeste despre copilarie si n-are elementul nostalgic? in orice tine de trecut exista un element nostalgic pe care nu poti sa-l lichidezi. Altfel, cartea ar fi fost o facatura. Dar nu sint deloc nostalgic, n-as mai vrea sa ma intorc sa traiesc in URSS si in comunism.
Totusi, nu te dezici de URSS, ba chiar spui ca „din cind in cind mai vreau sa iau un bilet spre URSS“.
URSS a fost patria mea, tara mea. Tara aceasta a disparut. Dar eu mi-o asum. imi asum apartenenta la URSS. Cartea mea are un site, www.nascutinurss.ro, unde nu este doar text, este o arhiva subiectiva, sint sute de imagini, cum arata o sticla, o ciocolata, cum eram imbracati la scoala, poti vedea sute de afise, poti asculta muzica de atunci. Asa ceva in Romania nu exista. Eu le cer prietenilor mei din Romania sa-mi arate lucrurile din copilaria lor. Vreau sa vad o sticla de Brifcor. Ce le spunem copiilor nostri? Doar condamnam moral comunismul, tinem predici? Ce intelege un copil din scoala primara despre ce a fost comunismul? Daca scoti o carte cu obiectele din comunism, raul, pentru copii, va disparea, pentru ca ii vezi goliciunea. Copiii trebuie sa se amuze de obiectele din comunism, nu sa li se tina discursuri despre comunism, pe care ei sa le invete papagaliceste. Din acest punct de vedere, Germania a actionat cel mai bine. Apar sute de carti, sint mari sanse sa public si eu versiunea in germana a cartii mele. Germania face cel mai bine despartirea de comunism. A facut despartirea de nazism, acum se elibereaza si de comunism. Dar discuta despre comunism, cerceteaza comunismul, au deschis toate arhivele, au o lege a lustratiei, sint nuante, sint perspective enorme, sint filme, se discuta normal despre o lume atroce. Filmul Good bye, Lenin! este facut pe aceasta directie, a despartirii de comunism printr-un film care sa prinda la tineri, pe care tinerii sa-l inteleaga.
Ce s-ar fi intimplat cu tine daca URSS nu s-ar fi oprit?
E o intrebare pe care mi-o pun mereu: ce-as fi facut in comunism? Cred ca m-as fi comportat la fel, as fi gindit destul de apropiat. Compromisurile pe care le fac acum le-as fi facut si in sistemul comunist, iar indoiala pe care o am acum, as fi avut-o si in comunism.
Uite citeva exemple de nostalgie, pe care le dezvolti in carte: iti amintesti cu drag de filmele copilariei, de bucataria sovietica, despre care spui ca era un spatiu care inlocuia societatea civila.
As fi putut fi considerat nostalgic, daca nu vorbeam despre fiecare amintire intr-un mod ironic. Eu lucrez cu acest instrument, ironia, il ador. in schimb, nu-mi place bascalia. in Romania, mi-au trebuit peste zece ani ca sa inteleg discursul din Academia Catavencu. Pentru mine, bascalia din Academia Catavencu a fost, multi ani, un fel de injuratura de mama. Pentru ca acea bascalie parea facuta de pe pozitii de putere, de pe pozitia celui care detine adevarul: sa-ti distrugi adversarul fara a-i permite sa se apere. Eu chestia asta n-o inteleg. Eu sint ironic, nu bascalios. Eu incerc sa arat ca ceea ce am trait noi ne poate ajuta. Aceasta intoarcere in timp asupra vietii mele, privind-o fara incrincenare, ma face sa spun si ca au fost foarte multe elemente pozitive.
Vasile Ernu, te avertizez: toti anticomunistii din Romania iti vor sari la beregata. Si vor sari si la beregata mea. Asta se va retine: intr-un interviu cu Ovidiu Simonca, Vasile Ernu a spus ca in comunism au existat foarte multe elemente pozitive. Da-mi un exemplu de element pozitiv.
Accesul la educatie a fost deschis pentru oricine. Eu intreb orice cadru didactic ajuns profesor intr-o universitate din Romania: cum a ajuns el, baiat de la tara, sa fie profesor universitar? La Cluj, 90% din profesorii care sint acum la Universitate si care au sub 40 de ani nu sint nascuti in Cluj. Nu discut aici cum era sistemul de invatamint, cit de performant era sau cit de indoctrinat era. Spune-mi, acum, in 2006, citi copii de la tara pot sa invete intr-o universitate? Daca parintii sint saraci, copilul acela, oricit de multa tragere spre invatatura ar avea, este defavorizat din start. in comunism, copilul de la tara putea ajunge la facultate. Si mai este un aspect: degradarea scolii primare. Astazi, noi, in Romania, avem foarte putini invatatori foarte buni. in URRS, chiar cu toate indoctrinarile, copii facuti prea de timpuriu pionieri, scoala primara era foarte buna. in comunism, ca sa mai dau un exemplu care sa contrarieze, un copil istet punea intre paranteze ideologia, si citea carti bune. Astazi, copiii din Romania nu se duc la carti: cultura lor principala este televizorul. Ceea ce vreau eu sa spun este sa fim un pic mai detasati fata de aceasta incrincenare. Si vreau sa mai spun ca lumea in care traim poate fi la fel de periculoasa, sint pirghii la fel de puternice, ca se intimpla si astazi lucruri la fel de urite. Eu nu ridic in slavi comunismul si nu laud capitalismul. Eu spun doar ca noi ne-am format in comunism si ca, astazi, nu traim in „cea mai buna dintre lumile posibile“. Trecutul ma intereseaza pentru a intelege mai bine prezentul. Cartea chestioneaza trecutul in perspectiva intelegerii prezentului.
Ce mai este acum fosta URSS?
in primul rind, se discuta foarte putin despre cum s-a dizolvat acest colos. Practic, niste oameni au decis, la o bere sau la o vodca, sa dispara imperiul. Masinaria inca functiona, dar ei au decis sa opreasca acest sistem. Eu spun in carte: comunismul s-a oprit, nu s-a terminat. Astazi, putem spune ca, in Rusia, s-a trecut de la un sistem birocratico-politienesc la un sistem nomenclaturisto-oligarhic. Tarile Baltice au adoptat cel mai repede modelul neoliberal, in Rusia este o nebunie, tarile din Caucaz ar vrea sa se democratizeze, dar nu prea pot, iar in Republica Moldova, avem un Partid Comunist, care gindeste pro-european. Am facut acum un an un interviu cu Voronin, pentru un post de radio german, si el vorbea ca orice birocrat de la Bruxelles, despre integrarea europeana a Republicii Moldova, despre drepturile omului.
La Chisinau ai vrea sa faci o lansare?
Da, am multi prieteni acolo. Si mai vreau lansari la Cluj si la Iasi, orase in care am locuit.
Ai stiut ca vei avea acest titlu, Nascut in URSS, inainte de a te apuca de scris?
Proiectul se numea, de la inceput, Nascut in URSS. Eu le-am propus prietenilor mei, nascuti in URSS si raspinditi in toata lumea, sa scriem impreuna o carte. Proiectul comun n-a functionat. Asa ca am inceput sa scriu eu singur. Din noiembrie 2005, timp de doua luni, m-am documentat – a fost o chestie de reactivare a memoriei. Trei luni am scris si o luna a durat redactarea si tiparul. Practic, in sase luni proiectul meu a fost incheiat.
Ce urmeaza?
Dupa Nascut in URSS, care este debutul meu in volum, trebuie – nu-i asa? – sa scriu, anul viitor, o carte intitulata Trait in Romania.
„Orice glezna dezgolita crea tulburare erotica in mentalul colectiv“
Ce nume de bautura din cele pe care le descrii in carte iti place?
„Cipok“ imi place cum suna. La fel, imi place „Goneste ursul din birlog“. Sint combinatii intre vodca si bere, acesta este amestecul cel mai utilizat. „Goneste ursul in birlog“ este asa: incepi cu bere, dupa fiecare inghititura se pune vodca, si la sfirsit berea este inlocuita de vodca.
La gust, tu ce preferi?
Apa plata.
Serios?
Da, foarte serios. Si nici nu recomand nimanui asemenea combinatii.
Ai doua capitole extraordinare intitulate Sexul in URSS. Sa te citez: „Ce poate fi mai sexy decit glezna mitralioarei Anka, ce se spala pe picioare in riu si pe care o vedem numai noi, poporul sovietic?“. Curat sex, coane Vasile!
Mi se permite o paranteza? in Uniunea Sovietica sistemul comunist a fost pe bune, nu s-a construit pe oportunism, ca aici. Masa critica, masa dominanta a crezut, si-a asumat comunismul. Oamenii au murit pentru comunism. Revolutia din Octombrie a fost o infruntare intre frati, intre albi si rosii, acolo a curs singe, n-a fost nimic trucat. Ideea revolutionara a biruit prin lupta. Lenin a fost respectat ca un erou. Treptat, au aparut oportunistii, ca peste tot, ca in Romania.
Al Doilea Razboi Mondial a creat un nou val de oameni care sa creada in comunism?
Al Doilea Razboi Mondial a fost un element-cheie pentru comunismul sovietic. Cine vrea sa studieze spatiul sovietic nu poate sa nu ia in seamna Al Doilea Razboi Mondial. Razboiul pentru apararea patriei, cum l-au numit sovieticii, a fost perceput ca o invazie straina asupra spatiului sovietic si ca un sacrificiu enorm. Practic, URSS a iesit din razboi cu cele mai mari pierderi, au murit peste 20 de milioane de oameni. Pe de alta parte, in URSS, razboiul a fost considerat o victorie a sovieticilor asupra lumii intregi. in mentalitatea din URSS, sovieticii au fost invingatorii absoluti ai razboiului. in URSS, americanii au fost perceputi ca lasi pentru ca au intrat tirziu in razboi, doar cind au inteles ca URSS ar fi putut iesi invingatoare in toata Europa. Aliatii nu au avut curajul sa deschida un al doilea front mult mai devreme. Lucrul asta ar fi schimbat fundamental datele problemei. Poate ca n-am fi avut o jumatate de Europa sub comunism.
N-au profitat sovieticii de victoria din razboi pentru a se instala in jumatate de Europa?
Au profitat, fara indoiala. Dar, la inceput, sovieticii nu aveau in gind ideea „exportului de revolutie“. URSS dorea doar sa-si refaca teritoriile din vechiul Imperiu Tarist. De aceea, am pierdut Basarabia. Dar nu exista un proiect de extindere, cel putin datorita faptului ca aripa Trotki – care era pentru expansiune si export de revolutie – fusese inlaturata de Stalin. Aripa Stalin a fost pentru consolidarea sistemului in interior: aliatii au favorizat drumul sovieticilor spre mijlocul Europei. Abia cind Aliatii au intervenit, URSS s-a oprit la Berlin, desi URSS putea ocupa Franta, unde era un mediu propice ideilor bolsevice. Amintiti-va ce bine se scria de Stalin, dupa razboi, in mediile intelectuale franceze.
Revenim la sex!
Revenim! Sexul la sovietici era privit printr-o perspectiva ascetica. In primi ani revolutionari se discuta despre lichidarea familiei si s-a inceput un proiect. Motivatia era ca noi toti sintem tovarasi de drum si traim in comunism, iar sexul este pentru reproducere si nu pentru placere. Familia trebuia lichidata pentru ca se considera ca este un produs burghez, cultiva individualitatea sot-sotie in detrimentul proiectului comun al comunismului. Nu s-a reusit lichidarea familiei, dar s-au instituit reguli severe. Eu exemplific dintr-o brosura comunista cum trebuia sa se faca sex in URSS: sa nu fie prea des, sa nu se faca din placere, sa se faca in interes de clasa, iar sexul sa nu fie aratat, descris. Au disparut elementele vizuale. O femeie nu trebuia aratata in frumusetea ei, ci imbracata cit mai uniform, cit mai sters, fara goliciuni. Dar fiinta umana are puternic impregnat un element erotic. El nu poate fi controlat, stapinit. Dimpotriva. Aceasta invelire a corpului uman a creat un puternic sentiment erotic: orice glezna dezgolita crea tulburare erotica in mentalul colectiv. Nu mai vorbesc de expuneri mai mari. Cind a aparut filmul Satra s-au vazut, citeva secunde, sinii dezgoliti ai eroinei principale. Toata lumea rosea, pufnea, comenta. Iar in filmul Micuta Vera s-a aratat, prima oara intr-un film sovietic, o scena de sex cu partenera deasupra barbatului.
In ce an era?
In 1987.
Te-ai dus sa vezi Micuta Vera pentru ca ai auzit de acea scena erotica?
Cred ca da. Eu am vazut Micuta Vera de doua ori. Nu e un film foarte bun, au fost filme care au jucat un rol mult mai puternic. Dar acel act sexual era un afront la adresa obsesiei sexuale reprimate. Micuta Vera era unul din primele filme cult, care dadeau nuanta lumii pe care o paraseam si a noii lumi in care intram. Era perioada perestroika, una dintre cele mai prolifice. A fost o perioada excelenta, a pregatit schimbarile radicale. Noi, cind am venit in Romania, ne-am confruntat cu o lume nepregatita. Noi eram dezmortiti bine, traiam intr-o lume normala. Prin perestroika, am putut sa ne exprimam. in Romania, in 1990, mai mult se urla, existau tot felul de fobii, n-aveai cu cine sa discuti pentru ca toata lumea striga. in URSS, zagazurile fusesera rupte in anii 1985-1987. Era perioada adolescentei noastre, puneam in discutie orice. inca nu aveai voie sa-l critici pe Lenin, dar lucrurile mergeau in acea directie. Or, Romania nu avusese o perestroika, se trezise la viata fara sa stie sa mearga, fara sa stie sa discute, fara sa stie sa inteleaga.
1 June, 2006
Comments Off on „Ne despartim de comunism numai daca il intelegem“ – Observator Cultural 1-7 iunie 2006
Amintiri din copilăria sovietică – Gandul 1 iunie 2006
Aurelian Ghiorghita Ion
Ce înseamnă să te fi născut în anii ’70 în Uniunea Sovietică, o ţară „necuprinsă” în care distanţele se măsurau în zile de mers cu trenul, şi să fii martorul „unuia dintre cele mai utopice proiecte ale omenirii”, asistând la gloria şi la căderea lui? Vă puteţi face o idee despre toate acestea citind cartea lui Vasile Ernu, „Născut în URSS”, recent apărută la Editura Polirom. Născut în 1971 în Republica Moldova, Vasile Ernu trăieşte din 1990 în România, unde, după ce a absolvit Facultatea de Filosofie la Iaşi şi un master tot în filosofie la Universitatea Babeş – Bolyai din Cluj Napoca, s-a făcut remarcat în cercurile culturale activând la revista „Ideea artă + societate” şi în cadrul fundaţiilor Ideea şi Tranzit. În cartea sa, pe care autorul o califică drept o „arheologie a vieţii de zi cu zi a Uniunii Sovietice”, cititorul român de azi va întrezări ceva din experienţele cotidiene ale perioadei comuniste, filtrate prin ochii şi din perspectiva copilului şi adolescentului de atunci, ferit de regulă de aspectele cele mai dure ale regimului comunist. Dacă aceia care au trăit fie şi câţiva ani înainte de revoluţie vor descoperi în carte multe experienţe similare cu ale lor, specifice traiului în ţările fostului lagăr socialist, pentru ceilalţi, mai tineri, cartea e o bună modalitate de a înţelege ce au însemnat Uniunea Sovietică şi regimul comunist pentru părinţii lor. Scrisă cu mult umor, dar şi cu o anume nostalgie, cartea, departe de a fi un tratat scorţos, se opreşte asupra celor mai banale, dar semnificative aspecte din viaţa unui „homo sovieticus”. Vă vor face să zâmbiţi, dar vă vor şi întrista capitole dedicate vieţii de pionier, vacanţelor şi taberelor şcolare, sau eroilor din cărţile pentru copii şi din desenele animate, precum Buratino, Habarnam sau lupul şi iepurele din seria animată „Nu pogodi!”. „Sex în URSS”, sau „Ce bea cetăţeanul sovietic?” („Cetăţeanul sovietic bea totul şi încă ceva pe deasupra. Cetăţeanul sovietic înţelege prin cuvântul băutură orice lichid care are capacitatea de a da nuanţe vieţii cotidiene sau, mai ales, de a scoate în evidenţă trăsăturile ascunse ale sufletului.”), sau „”Prima mea pereche de djinsî” sunt alte capitole care vă oferă la rândul lor cioburi de viaţă sovietică, ce descriu, puse cap la cap ,un mod de a gândi şi a trăi specific epocii. Cartea este însoţită şi de o extensie vizuală şi audio, la adresa de internet www.nascutinurss.ro. Aici, alături de câteva capitole ale cărţii, pot fi găsite şi discursuri ale „Marilor Conducători”, un capitol dedicat „Eroilor Vremurilor Noastre”, afişe ale vremii pe teme sociale, politice, comerciale sau culturale, imagini, muzică din perioada sovietică, dar şi clipuri video. (Gh.I.)
1 June, 2006
Comments Off on Amintiri din copilăria sovietică – Gandul 1 iunie 2006