Cele mai bune filme ruseşti 2012

2012 nu pare un an deosebit pentru cinematografia rusă. Cel mai important eveniment cinematografic al anului 2012 în Rusia a fost finalizarea multaşteptatului film regizat de Aleksei German – E greu să fii Dumnezeu. Lista de mai jos este o selecţie subiectivă (dar am ţinut cont şi de recomandările unor critici de film pe care-i urmăresc) iar ordinea este aleatorie.

0. Trudno bîti bogom. Istoria Arkanskoi rezni / Hard to be a God. History of the Arkanar Massacre – regia Aleksei German

Este cel mai aşteptat film rusesc din ultima perioadă. Aleksei German este poate cel mai mare regizor rus în viaţa (alături de Sokurov) şi este preferatul meu. Cine a văzut Prietenul meu Ivan Lapşin, 20 de zile fără război sau Hrustalev, maşina! ştie despre ce vorbesc. La acest ultim film se lucrează de 12 ani şi de cîţiva ani e tot anunţat: ” filmul e aproape gata”. Anul acesta (2012) însă chiar a fost văzut de un cerc restrîns iar lansarea este anunţată în 2013 undeva pe la un festival mare. Cei care l-au văzut spun că avem de-a face cu o capodoperă iar unii chiar îl compara cu filmul lui Andrei Tarkovski – Andrei Rubliov. Mă rog, eu nu cred că ţine comparaţia însă cu siguranţă vom vedea un film mare. Filmul este făcut după cartea fraţilor Strugaţki care poate fi citită şi în română. Să sperăm că îl vom putea vedea anul acesta la TIFF. Mai jos imagini din film căci German nu prea face trailere 🙂 Eu încă nu l-am văzut dar sper să “fac rost” cît de curînd.

1. Jîti/Living – regia Vasily Sigarev.

Un regizor tînăr care vine dinspre teatru. Este la cel de-al 2-lea sau film (a debutat cu Volciok / Titirezul, 2009) şi este poate cel mai bun film rusesc de anul acesta (German e dincolo de orice categorie 🙂 ). E premiat, lăudat de critică şi cu priză la public. Sigarev se anunţă a fi un regizor important. O să-l urmăresc.

2. Ea toje haciu / Şi eu vreau – Alexei Balabanov

Balabanov este deja un clasic. Din 2 în 2 ani vine cu ceva nou şi de fiecare dată e altceva. La Balabanov îmi place lipsa totală de aere elitiste, ifose intelectualiste şi pretenţia că face “artă”. El face filme bune pentru “popor” şi nu merge la festivale :). E tipul de regizor care la noi lipseşte. Cine nu a văzut nimic regizat de el recomand Gruz 200 / Cargo 200. Ne place sau nu ne place, Balabanov e un regizor care a marcat cinematografia rusă în ultimii 15 ani. La ruşi acest lucru poate fi verificat simplu: în momentul în care oamenii de rînd dau replici din filmul unui regizor putem vorbi deja de un clasic. Din filmele lui Balabanov se dau demult replici cu aşa numitele “fraze înaripate”.

Acest film nu este unul dintre cele mai reuşite filme ale lui Balabanov dar povestea este bună. În film joacă şi Garkuşa aşa că avem muzică bună (solistul trupei Aukţion cu care am făcut acum cîţiva ani un CD la Născut în URSS).

3. V tumane / În ceaţă – regia Serghei Lozniţa.

Acum 2 ani făcea valuri cu filmul său de debut – My Joy. De ştiut: Lozniţa este un regizor care a făcut multe filme documentare foarte bune. Acum vine cu un film despre război care a luat premiul critici (FIPRESCI) la Cannes. Filmul este şi despre partizani, război, colaboraţionism etc. Pe “patrioţi” i-a deranjat foarte tare faptul că partizanii ruşi colaborează în film cu fasciştii. S-a lăsat cu scandal, fireşte. Filmul însă este despre cu totul altceva. Merită văzut. Important: operatorul filmului este Oleg Mutu.

4. Posledneea skazka Ritî / Ultima poveste a Ritei – regia Renata Litvinova.

Renata Litvinova este o actriţă foarte apreciată în Rusia. E o actriţă specială, puţin prea elegantă pentru a deveni foarte populară. Însă “lumea bună” o place. Acum vine cu un film în regie proprie. Eu o bănuiesc că este foarte influenţată de o regizoare genială: Kira Muratova. Şi chiar dacă Renata nu e Kira, filmul merită vazut. Are ceva deosebit şi o imagine foarte bună. Personal nu cred însă că Litvinova va face carieră în regie. Dar cine ştie… Muzica este făcută de Zemfira, o cîntăreaţă foarte talentată.

5. Orda / Hoarda – regia Andrei Proşkin.

Văzut, plăcut. Filmul e făcut bine din punct de vedere tehnic cu toate că nu am înţeles clar ce a vrut să zică cu povestea asta. Hoarda de aur, sec. XIV, viaţa “normală” a hanului. Obiceiuri, decoruri, chipuri stranii dar vizual arată bine. Se tot omoară între ei dar mama e elementul care ţine puterea în frîu. Mama hanului orbeşte la un moment dat şi hanul cere să fie aduşi toţi vrăjitorii şi vracii din Imperiu. Nimeni nu reuşeşte să o vindece. Merg în knezatele ruseşti şi îl aduc pe cel mai mare “vrajitor al ruşilor”: Mitropolitul Moscovei Alexei. Aici e speculată relaţia creştini ortodocşi – păgîni dar nu foarte deranjant ca la alte filme de pe filiera conservatoare pravoslavnică. O să placă mediului tradiţionalist de la noi. Alexei se pare că nu rezolvă problema dar Hoarda pînă la urmă se autodistruge…

6. Belîi tigr / Tigrul alb – regia Karen Şahnazarov.

Şahnazarov a făcut în anii 80 cîteva filme geniale. Recomand Curierul şi Oraşul Zero. A mai făcut cîteva filme bune dar şi-a pierdut din forţă. A regizat şi destule filme slabe în perioada postsovietică. Acum vine cu un film despre război al cărui erou este un tanc supranumit Tigrul alb. Ştiu că filmul este propus să reprezinte Rusia la Oscar. Nicio şansă…

7. Kokoko – regia Avdodia Smirnova

Intelectuali, provincie, centru. Curge bine, tema bună. Ceva lipseşte dar nu ştiu ce.

8. Dirijorul – regia Pavel Lungin

Lungin e cunoscut la noi pentru filmele Ţarul şi Insula. Eu cred însă ă Taxi Blues este cel mai bun film al sau. Lungin face filme tot mai frumoase dar merge într-o direcţie care mie nu-mi place prea mult. Important e însă faptul că Lungin explorează teme mari. În ultimul film avem un artist, un tată, un copil, un terorist. Toţi sînt legaţi între ei şi totul se întîmplă în Israel. Muzica este bună: Patimele după Matei sună foarte bine. De fapt muzica este elementul cheie.

9. Izmena / Betrayal – Kiril Serebrennikov

Serebrennikov este şi regizor de teatru. În 2008 a regizat un film bun pe care l-am vazut recent: Iurev deni. Izmena este un film şi mai bun. Familie, relaţii, trădare, schimbare, dramă. Filmul a fost premiat la festivalul de la Veneţia.

10. Vechnoe Vozvraschenie / Veşnica reîntoarcere – regia Kira Muratova

Am mai povestit cu alte ocazii de Kira Muratova. Este năcută în Basarabia la Soroca (1934) şi are un obicei bun: toate filmele şi le face la studioul de film Odessa. Practic este un film ucrainean pentru că este produs în Odessa pe bani ucraineni. Actorii însă vorbesc în limba rusă, cu actori ruşi iar Kira Muratova este rusoaică şi încă una genială. Filmele ei nu sînt uşor digerabile şi nici nu se găsesc prea lejer dar merită efortul. Acest ultim film încă nu l-am văzut dar Muratova nu face filme proaste. Şi de ceva vreme are o pasiune pentru actriţa Renata Litvinova (de care am vorbit mai sus). Kira Muratova este un regizor de talia lui Fellini sau German aşa că merită să faceţi “săpături” în căutarea filmelor ei.

11. Daneţ deli / Dansul Deli – regia Ivan Vyrypaev

Despre film mi-a spus amicul Vladimir Bulat care ştie bine ce se întîmplă în Rusia în domeniul artelor. Iată ce zice el (şi mulţumesc pentru informaţie): Ivan Vyrypaev e unul dintre “copiii teribili” ai cinema-ului rusesc. ”Euforia” lui a rulat și la București. Acum a revenit, în 2012, cu ”Dansul Deli” – care m-a încîntat; este o transpunere ”teatrală” în film a 7 filmulețe scurte, care le unește o discuție (de fapt) despre dansul contemporan, discuție care copleșește moartea celor apropiați, iubirea, suferința, trădarea, tragediile lumii…

 

Despre filmele de animaţie data viitoare….

Comments

Bine ati venit!

Pe www.ernu.ro, Vasile Ernu va prezinta cartile sale. Puteti vizita blogul si citi recenziile operelor sale in presa.

Posturi si articole

• Lansare Gaudeamus 2024
• 𝐓𝐎𝐏 𝐕𝐀̂𝐍𝐙𝐀̆𝐑𝐈 𝐏𝐎𝐋𝐈𝐑𝐎𝐌 𝐋𝐀 𝐆𝐀𝐔𝐃𝐄𝐀𝐌𝐔𝐒 𝟐𝟎𝟐𝟒
• Generația canibală
• Vasile Ernu: totul e bine când se termină prost
• Vai și amar de țara care se sprijină doar pe cronicarii și intelectualii de curte de Vasile Ernu
• „INTRARE LIBERĂ”: DESPRE LITERATURĂ ȘI RĂZBOI, ÎN CONTEXTUL FESTIVALULUI DE LITERATURĂ DE LA ODESA | VIDEO
• VASILE ERNU: „NOI NE TEMEM ENORM DE SĂRĂCIE”
• Prietenii între ei – DE IULIAN BOCAI
• 2023 – repere în non-ficțiunea românească – Victor Cobuz | Observator cultural
• INTRARE LIBERĂ | PLEDOARIE PENTRU LITERATURĂ – VASILE ERNU ŞI BOGDAN-ALEXANDRU STĂNESCU #tvrcultural

Cautare