Altii despre Vasile Ernu
Vasile Ernu e tare prin relaxarea şi forţa cu care uneşte şi simetrizează Literatura şi Mesajul.
Mihai Iovănel
Cel mai spectaculos debut al ultimilor ani este, de departe, cel al lui Vasile Ernu.
Bianca Burţa-Cernat
Vasile Ernu îşi permite luxul „iresponsabilităţii”, lux extrem de costisitor într-o cultură de provincie. Îşi permite formularea unei întrebări cu argumentaţie simplă care să neliniştească profund. Zguduirea adevărului „de la sine înţeles” într-un ritm nonşalant, aproape prietenos – aceasta e finalitatea, fără dorinţă emfatică de rezolvare a aporiei. Ernu împrumută aroganţa imperiului uresesist pierdut în istoria sa personală şi o foloseşte exact în sensul contrar pe care-l puseseră la cale propagandiştii războiului rece.
Costi Rogozanu
Dacă ar fi să căutăm precursori pe sol românesc, primul nume care îmi vine în minte este cel al lui Radu Cosaşu din „Supravieţuiri”. Acelaşi talent lucid şi ludic de a face din „rahatul” propagandistic bici estetic, acelaşi comic versatil, acid şi tandru care excită pe întreg parcursul cărţii apetitul de lectură.
Paul Cernat
L-am citit pe Ernu. Acest autor trebuie găsit cu orice preţ şi citit, citit, citit: Must Read! Scrie fără utopism şi ideologii şi mai ales fără ură. Scrie pur şi simplu bine, cu o frumoasă limbă simplă, ironică şi lirică.
Gherman Sadulaev
Vasile Ernu se desparte de comunism râzînd mînzeşte, iar nu în stilul sforăitor bine cunoscut pe malurile Dîmboviţei. Să nu-l acuzăm prea tare că se uită cu mare atenţie şi cu o anume emoţie înapoi.
Daniel Cristea-Enache
Vasile Ernu a trait sub comunismul sovietic. La Vasile Ernu exista o nostalgie care, la un moment dat, devine foarte haioasa: articolul despe bauturile din URSS este genial, este antologabil in orice manual de istorie, trebuie cunoscut. Vasile Ernu stie foarte bine un lucru: exilul nu este in spatiu, ci in timp. Vasile este exilat fata de timpul in care era tinar si in care se intoarce incercind sa se recunoasca si nu reuseste. Nerecunoscindu-se in trecut, vede o ruptura in viata lui, din care cauza cartea este scrisa fragmentar. Asta mi se pare calitatea principala a cartii: este o carte explodata, are o intensitate explodata.
Calin-Andrei Mihăilescu
Vasile Ernu pare să fi găsit formula succesului literar: diferenţa. Într-un fel, aşa a fost mereu: uniformitatea, mimetismul, pastişa, parodia rareori ţi-au oferit satisfacţii genuine, bucurii de altitudine. El îmbrăţişează diferenţa nu numai prin raportare la Occident, unde scriitorii români, în elanul lor sincronist, nu ar avea şanse cu cărţile lor dacă le-ar da vesticilor senzaţia unui déjà vu, ci – mai interesant – Ernu profesează diferenţa şi pe scena literară internă.
Vitalie Ciobanu
Recunosc, aşteptam de ceva vreme o carte ca aceasta a lui Vasile Ernu.
Cosmin Ciotloş
Una dintre ideile esentiale ale discursului anticomunist standard din Romania e ca regimul comunist e ceva abstract, care pluteste deasupra noastra, un Rau Absolut de natura metafizica. Cartea lui Vasile Ernu, „Nascut in URSS”, are meritul de a arata cit de absurda e aceasta idee si de a pune in discutie aceasta latura esentiala a comunismului: comunismul a fost, dincolo de ideologie si cit se poate de concret, societatea in care am trait, pe care trebuie neaparat sa incercam sa o intelegem. Macar acum.
Ciprian Şiulea
Textul lui Vasile Ernu, scris usor si dintr-o rasuflare, este foarte apropiat ca stil de excelenta eseistica a lui Cioran si – in afara de asta – el are o sonoritate ciudata si fara limite, care avea o melancolie doar in fostul imperiu sovietic.
Oleg Panfil
In Nascut in URSS, Vasile Ernu incearca sa faca o monografie a Rusiei sovietice: URSS in locuintele comune si in bautura, in filme si dans, in «tualete» si sexualitate. Uneori, teoretic, de cele mai multe ori savuros, Vasiel Ernu risca sa fie luat mult prea in serios, cind el de fapt este hiperironic.
Elena Vlădăreanu
Volumul Nascut in URSS e una dintre rarele lucrari postdecembriste care incurajeaza rezistenta critica impotriva caricaturizarii propriului trecut, impotriva autocolonizarii spatiului cultural romanesc cu ideologeme preluate din repertoriul «taberei victorioase» a Razboiului Rece. Raritatea unor asemenea aparitii vreme de cincisprezece ani de «libertate» postcomunista, si felul in care majoritatea reactiilor de pina in prezent urmeaza acelasi format, tinind intii sa se dezica de «comunism» inainte de pronuntarea oricarei interpretari referitoare la textul insusi al lui Vasile Ernu, sint, de altfel, indicii directe ale greutatii ideologice care apasa si limiteaza cimpul cultural romanesc actual.
Ovidiu Ţichindeleanu