Intelighenția rusă azi
La editura Cartier a apărut noul meu volum – Intelighenția rusă azi. Este o carte de interviuri cu intelectuali ruși (deci mai puțin eu, mai mult alții). Traducere Vladimir Bulat.
trailer “Intelinghenția rusă azi”, de Vasile Ernu from veioza arte on Vimeo.
Revenind însă la cartea noastră, ea a luat naștere în aceste peregrinări pe care le-am avut în Rusia în ultimii 7 ani, în care am cunoscut foarte multă lume aparţinînd celor mai active grupuri ale intelighenţiei ruse. Am avut ocazia să particip la dezbateri, la evenimente, la discuţii interminabile și mi-am făcut mulţi prieteni. Toate aceste lucruri au dus pe nesimţite la apariţia acestei cărţi, în formula pe care o aveţi în faţă. Volumul cuprinde un set de interviuri, sau discuţii și dezbateri transformate în interviuri, cu personalități din diverse domenii și de orientări foarte diferite. Aici veţi întîlni și oameni foarte dragi mie, importanţi în domeniile lor, precum Aleksandr Ivanov (filozof și editor), Viktor Misiano (critic de artă), Boris Groys (teoretician media), Ekaterina Degot (istoric al artelor), Zahar Prilepin (scriitor), Oleg Panfil (scriitor), dar și autori ale căror idei nu le împărtășesc neapărat, cum ar fi cele ale cunoscutului scriitor și jurnalist Aleksandr Prohanov, a cărui funcţie însă în spaţiul cultural și politic rus este foarte importantă. Pe lîngă intelectuali foarte cunoscuţi, veţi întîlni și teme care mă interesează în mod special și pe care le discut cu oameni competenţi în domeniile respective:relaţia protestanţilor cu puterea din perioada ţaristă și cea sovietică, despre urbanismul sovietic, despre industria alimentară sovietică, despre rockul sovietic, despre „generaţia Sputnik”, despre filmul rusesc și sovietic, despre literatura rusă sau despre cum gîndesc intelectualii ruși din Republica Moldova. Sînt teme diverse, sînt oameni diverși.
Vasile Ernu
CUPRINS
1. „Trăim într-o lume a ficţiunii sau ce înseamnă cinematografia rusă“. Interviu cu Oleg ARONSON
2. „Moscova nu dictează modele, cum o face Londra“. Interviu cu Lev DANILKIN
3. Gagarin, mon amour sau despre „generaţia Sputnik”
4. Arta rusă, de la Troțki la Stalin și de la Elțin la Putin. Interviu cu Ekaterina DEGOT
5. Bucătăria lui Stalin – A existat oare o gastronomie comunistă? Interviu cu Irina GLUŞCENKO
6. „Noi, ruşii, am suferit o uriaşă înfrîngere, dar asta este şi fericirea noastră, speranţa pentru viitor.” Interviu cu Alexandr IVANOV
7. „Criza actuală a stângii nu este o criză a teoriei, ci a practicii”. Interviu cu Boris KAGARLIŢI
8. Despre Kremlin, stratificare socială sau despre cum e construită Rusia. Interviu cu Simon Gdalievici KORDONSKI
9. „Deocamdată, observ doar ruine în locul literaturii ruse, ceea ce nu exclude apariţia unei noi vieţi printre acestea”. Interviu cu Mihail KOTOMIN
10. „Eu sȋnt un creator, iar un creator e ca pasărea, ce vede şi simte, cîntă”. Interviu cu Vladimir LORCENKOV
11.„Istoriografia sovietică nu a recunoscut niciodată că politica locativă de stat era cauza principală a crizei locative din URSS“. Interviu cu Mark MEEROVICI
12. Prima bienală moscovită – oglinda reformelor liberale ruse. Interviu cu Viktor MISIANO
13. Protestantismul şi puterea din Rusia ţaristă şi URSS. Interviu cu Tatiana NIKOLISKAIA
14.„Fojgăiala luptei pentru o bucăţică de mîncare mai grasă, iată suma deliciilor propusă de libera concurenţă”. Interviu cu Oleg PANFIL
15.„Război” şi pace. Grupul artistic radical Voina ȋn vizită la Bucureşti. Interviu cu Alexei PLUTSER-SARNO
16.„Ideologia nu este nicidecum o măsură a darului literar”. Interviu cu Zahar PRILEPIN
17.„Sȋnt ultimul soldat al Imperiului”. Interviu cu Alexandr PROHANOV
18. „În URSS – exista un cult al cunoaşterii, al formării, un respect pentru carte”. Interviu cu Gherman SADULAEV
19.„Acum pot să spun fără tăgadă că, dintre toate, cea mai interesantă era anume acea emisiune pe care o făcea Cornel Chiriac, pe postul de Radio Europa Liberă”. Interviu cu Artiom TROIŢKI
20.„În perioada sovietică, nomenclatura bea în vilele de protocol pentru a-şi demonstra loialitatea faţă de regim, intelighenţia se îmbăta în bucătăria de acasă, pentru a-şi arăta aversiunea faţă de acesta, iar muncitorii se făceau criţă la fabrică şi prin ganguri, pentru a-şi demonstra indiferenţa totală faţă de regim.” Interviu cu Andrei ZORIN
SUPLIMENT
21. „Utopia înseamnă investire în artificial“. O conversaţie cu Boris GROYS despre condiţia postcomunistă
22. Trei tipi deştepţi de la răsărit despre Putin şi Medvedev: „Sînt ca doi sîni de silicon”. Despre Bucureşti: nu e un oraş care se prostituează
Rușii vin pe 28 iunie
Editurul mă anunţă… Vin rușii. În Librăriile Cartier. De azi. Vor fi la 99 de lei. Preț promoțional. Din 1 august vor fi la 124 lei moldovenești.
După aia vor trece Prutul.
Sunt mulți.
Viktor Țoi – ultimul erou al vremurilor noastre / Vrem schimbare! (&video)
Viktor Țoi, liderul trupei KINO, ultimul erou sovietic ar fi împlinit azi 50 de ani. Puteți vedea mai jos un film-cult în care joacă și cînta Țoi. Igla (subtitrat) este unul din filmele-cult al generației perestroika. Eu rămîn de părere că ASSA este cel mai bun film al acelor vremuri (din păcate nu-l am cu titrări). Au trecut peste 25 de ani și se pare că mesajul lor este la fel de actual….
Iată cum se termină filmul ASSA (cu Țoi pe scenă și cîntînd Vrem schimbare!.. erau anii 87, totuși). Aveți fragmentul video & textul în engleză. Dacă vreți mai multe texte intrați pe blogul amicului Mihail Vakulovski și-i citiți traducerile din poezia lui Viktor Țoi.
Changes!
Instead of fire – there’s only smoke.
Instead of warmth – cold.
Another day is crossed out on the calendar grid.
The red shining sun has completely burned out,
And this day goes out with it,
And over a glowing city, the shadow will fall
We want changes!
It’s the demand of our hearts.
We want changes!
It’s the demand of our eyes.
In our laughter, in our tears, and the pulse in our veins.
We want changes!
And changes will begin…
Bright electric light continues our day,
And the box of matches is empty,
But in the kitchen, like a blue flower, gas burns.
Cigarettes in our hands, tea on the table,
So this scheme is easy,
And there’s nothing more left, it’s all up to us.
We want changes!
It’s the demand of our hearts.
We want changes!
It’s the demand of our eyes.
In our laughter, in our tears, and the pulse in our veins.
We want changes!
And changes will begin…
We cannot brag about the wisdom in our eyes,
And our gestures are not very skilled,
But even without all of that – understanding remains.
Cigarettes in our hands, tea on the table,
That’s how the circle is filled,
And suddenly we’ve become scared to change something.
Filmul IGLA
Trecutul nu trebuie nici urât, nici iubit, ci trebuie înţeles
Printre evenimentele literare prezentate de ICR în cadrul celei de a XIX-a ediţii a Festivalului de Carte de la Budapesta s-a aflat şi lansarea ediţiei în limba maghiară a volumului „Născut în URSS” de Vasile Ernu. Ediţia în limba maghiară „Született Szovjetunióban” a apărut la editura L’Hartmattan, în traducerea lui László Noémi. „Născut în URSS” este volumul de debut al lui Vasile Ernu, apărut la Polirom în anul 2006. Cartea apărută şi în formă digitală a fost distinsă cu Premiul pentru debut al revistei „România literară” şi cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2006.
Cartea a fost tradusă până acum în şapte limbi: rusă, bulgară, spaniolă, italiană, geogiană, poloneză, iar acum în limba maghiară. Criticul literar József P. Körössy a arătat că „Născut în URSS” este primul roman tradus în şapte limbi şi care în 2010 a ajuns la a treia ediţie. De asemenea, şi traducătorul a fost premiat cu premiul de debut pentru traducere.
Vasile Ernu s-a născut pe teritoriul de azi al Republicii Moldova, iar în 1990 a început studiile în România, la Timişoara. Plecarea sa din blocul comunist a fost posibilă datorită schimbărilor produse de perestroika şi Mihail Gorbaciov. Autorul a mărturisit că întors de la studii, URSS nu mai exista, se formase o ţară pe care nu o cunoştea. Cea mai mare descoperire a sa pe perioada studiilor în România a fost că patria nu înseamnă numai limbă: „Trăind în România, lângă oameni care vorbeau aceeaşi limbă, aveam memorie diferită, nu aveam amintiri comune, care îţi construiesc un altfel de limbaj, poate mai important”.
A precizat că în carte e preocupat de modul cum ne construim memoria: „Memoria este legată mult de timp, de o inflaţie. În comunism nu exista inflaţie, astfel era o memorie a neschimbării. Memoria e foarte puternică, îţi influenţează identitatea, iar astăzi ne-a pus într-o anume dependenţă. Înainte prietenia era un lucru firesc, la îndemână, azi e mai greu să-ţi faci prieteni”. Vasile Ernu a mai spus că are o nostalgie pentru acel tip de a fi împreună. În carte vorbeşte de nostalgie, dar nu după comunism, ci după acel iz al prieteniei care era atunci. Autorul este de părere că trecutul nu trebuie nici urât, nici iubit, ci trebuie înţeles: „Şi în comunism a existat viaţă, au existat oameni care s-au iubit, s-au urât, care au plâns, au dansat”.Artur Aristakisyan – Ladoni/Palmele (acum și in română)
Am facut rost…. de filmul lui Artur Aristakisyan – Ladoni/Palmele despre care am scris recent aici.. subtitrărtile sînt făcute de Octavian Racu… reamintesc că e filmat prin 89 în Chișinău… și a facut valuri prin 93 cînd a fost lansat… (selectați limba de la butonul rosu CC)
Vasile Ernu al Salone del libro di Torino
Vasile Ernu ha partecipato al Salone del libro di Torino ad un incontro nel quale ha parlato del suo libro “Nato in URSS” e del nuovo libro, “Gli ultimi eretici dell’Impero”, in uscita in Italia per il prossimo mese di Giugno sempre per i tipi di Hacca.
Nel primo libro ha provato a raccontare un mondo, un mondo ormai scomparso, quello della vecchia Unione Sovietica. Il libro, in gran parte basato su esperienze autobiografiche, narra, senza nostalgia ma con non celato affetto, della vita di tutti i giorni che la propaganda dell’epoca descriveva a noi, (ingenui?) cittadini dell’Occidente come una grigia e insopportabile dittatura nella quale non poteva esistere altro che tristezza ed angoscia. Vasile invece racconta una normale vita di tutti i giorni di un cittadino sovietico: come si veste, come vive, cosa fa a scuola, come beve, che rapporto ha con il sesso, che oggetti utilizza, quali film vede, che musica ascolta, come si diverte, chi ama, chi odia, come sta in fila. Parla di tutti gli elementi della vita. Il tutto è descritto con molta tenerezza e con una certa dose di ironia. Dalla lettura del libro si capisce che di quell’epoca non tutto è da buttare e che nella povertà di un paese che basava la sua economia su un sistema autarchico c’era più serenità che nel competitivo occidente dove tutto è misurato in base al denaro sempre insufficiente per acquistare quanto la pubblicità pervasiva e invasiva ci propone. Là invece il prezzo delle posate era inciso addirittura nel manico, segno che i prezzi godevano di una stabilità a noi sconosciuta.
Nel parlare dei suoi libri Vasile ha raccontato anche del suo impatto con l’Occidente spiegando come sia stato, sempre a proposito della stabilità dei prezzi, scioccato dai saldi; come è possibile, si è chiesto, che una camicia acquistata oggi a 80 Euro, venga venduta a 50 tra un mese.
In attesa dell’uscita del suo prossimo libro che, ha promesso, riprenderà in modo più analitico e meno affettivo il tema della vita nel sistema sovietico penso che possiamo fare nostra la sua filosofia di vita: indipendentemente dall’ideologia che regge il sistema in cui ti trovi, la cosa più importante è la vita. Parafrasando Woody Allen possiamo affermare che il Comunismo è morto, il capitalismo, se non è morto ci sta andando vicino e anche noi non ci sentiamo più tanto bene.
La Torino (foto)
Salonul Internațional de Carte de la Torino. Cea de-a XXV-a ediţie a salonului s-a desfășurat în perioada 10-14 mai 2012.
Mi-am lansat Gli ultimi eretici dell`Impero. (Anul trecut a apărut și Nato in URSS)
foto Lucian Muntean.
Torino – lansez Gli ultimi eretici dell`Impero
Iarăși Italia… de data asta la Salonul Internaţional de Carte de la Torino (10-14 mai 2012) unde-mi lansez Ultimii eretici ai Imperiului / Gli ultimi eretici dell`Impero care apare la Editura Hacca tradusă de Anita N. Bernacchia.
Lansarea are loc:
Vineri 11 mai 2012, ora 11.00 la standul Romaniei /Pavilionul 3 standul P10 S09
Ziua și Cartea – 30 Aprilie / Vasile Ernu & Bogdan-Alexandru Stănescu
Bogdan Papacostea despre cartea lui Vasile Ernu & Bogdan-Alexandru Stănescu – “Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc”.
VASILE ERNU SZÜLETETT SZOVJETUNIÓBAN CÍMŰ KÖTETÉRŐL
„A kommunizmus egy repülésre képtelen madár vallása, a pingviné, amely el sem tudja képzelni, hogy repül.”
(J. M. Ledgard: Zsiráf – részlet)
Szórakoztató könyv, egy szórakoztató korról, már ha nem a börtönök vagy lágerek világát kiemelve vizsgáljuk a szovjet érát. – így összegezhetőek Kőrösi P. József gondolatai Vasile Ernu első kötetéről. A román szerzővel és a felelős kiadó szerkesztőjével, Váradi Péterrel, április 21-én, a XIX. Budapesti Nemzetközi Könyvfesztiválon beszélgetett Kőrösi.
A Született Szovjetunióban 2006-ban jelent meg először Romániában, azóta három kiadást ért meg, és lefordították többek között grúz, spanyol, orosz és olasz nyelvre is. Hazánkban tavaly debütált László Noémi fordításában, a napokban megjelenő, javított kiadást Bártfay Réka egészítette ki egy-két pontosítással. Kőrösi valószínűsítette a kötet további térhódítását a volt szocialista blokk más országaiban is, hiszen nem csak a Szovjetunió, hanem az egész szovjet tábor krónikája, így több náció közös emlékezeteként funkciónál.
Vasile Ernu Moldova szovjet tagköztársaságában született 1971-ben. 1985-ben, mint mondta, a peresztrojka indulásával megváltoztak a viszonyok a Szovjetunióban. Felerősödött a nemzeti eszme, a nemzeti nyelvhez való kötődés a politikai diskurzus része lett, olyan lehetőségek adódtak, melyek addig elképzelhetetlenek voltak. ’90-ben Ernu elhagyhatta a Szovjetuniót, Temesvárra költözött. Fontos életrajzi momentum ez a regény szempontjából, melyet a szerző identitásjátékként definiál, hiszen ettől a ponttól kezdve vezethető végig az életén az a furcsa kettőség, ami a Született Szovjetunióban rendezőelve is. Szovjetként érkezett Romániába, egy szovjet jellegű polgári öntudattal, románságát fokozatosan kezdte építeni magában, ez a folyamat a mai napig nem fejeződött be nála. Tovább fejtve ezt a szálat, Ernu kifejtette, hogy a haza-és nemzetfogalom nem feltétlenül köthető egy nyelvi, kulturális térséghez. Ami igazán fontos az a közös tapasztalás, a hétköznapok együttes emlékei, ezek hiányában csak idegenek maradhatunk.
Kőrösi felvetésére válaszolván, mely szerint az angolszász történészek viszonyulása a Szovjetunióhoz a szerző hazafiságát sérti, Ernu részletes elemzést adott a szovjet embertípusról. Identitásának részét képezi egyfajta transznacionális birodalomtudat, maga mögött érzi a hatalmat, a tömeget és az óriási teret. Mikor a birodalom felbomlik ez az azonosságépítő eszme eltűnik, ürességet hagy maga után. A sokéves együttélés ideje alatt kialakult közös emlékezet formálja, hozza létre ezt az típust, mely olyan specifikus jellemzőket hordoz magában, ami élesen elhatárolja a nyugati társadalmaktól. A legfontosabb különbségként a kettő között az idő megélést emeli ki. A modern társadalmi, gazdasági berendezkedések fő sajátossága a folytonos mozgás, változás, a szovjet rendszer a hosszú évek alatt azonban belekövesedett egy olyan állandóba, amit nem feltétlenül kell negatívként értékelni. Az étkészlet 50 év múlva is 7 kopejka, és míg a modern civilizáció embere nem tudja megmondani, hogy mennyibe került alig egy éves autója, addig a Szovjetunió kitermelte típus tisztán emlékszik a fagyi ’57-es árára.
Rengeteg vád érte a kötet kapcsán, sokan kifogásolják azt a nosztalgiát, amivel a kommunizmus felé fordul, és ami tulajdonképpen regénnyé fűzi az emléktöredékeket. Mint mondja, a birodalom bukását nem az ideológia felől közelíti meg, hiányérzetet a kapcsolatok, barátságok, különböző körök szétesése okoz neki. Míg régen adott volt egy olyan társadalmi rendszer, ahol a kapcsolatok szinte maguktól alakultak, addig napjainkban nagyon nehéz valódi barátságokat kötni. A Született Szovjetunióban az átlagember hétköznapjait mutatja be, anélkül a görcsös gyűlölet nélkül, mellyel a románok viszonyulnak múltjukhoz. Hiszen akkor is nevettek, táncoltak, sírtak, egyszóval éltek, mint ma!
Kőrösi nosztalgikus posztröhögésként aposztrofálta a művet, hiába drámai vagy éppen tragikus eseményekről számol be, az iróniának valamint egyfajta keserédes „hogy lehetett ezt túlélni” hangulatnak köszönhetően pozitív érzetet kelt az olvasóban. „Mi, szovjetek, ilyenek vagyunk.”- mondja Vasile Ernu, a regény ezt hivatott ábrázolni, ennek akart emléket állítani.
A bemutató a Budapesti Román Kulturális Intézet standjánál zajlott, a közönség igen kis százaléka volt csak magyar. Kőrösi a beszélgetés végeztével kifejezte azon reményeit, hogy ez a jövőben változni fog, a román irodalom iránti érdeklődés növekedni fog. Úgy legyen.
Gulyás Ágnes
« go back — keep looking »