Carte, cultură generală, plăcerile și utilitatea lecturii
Vasile Botnaru în dialog cu scriitorii Ion Vianu, Cristian Teodorescu și Vasile Ernu cu ocazia Zilelor Literaturii Române la Chișinău. Astăzi vom găzdui la Europa Liberă Zilele literaturii române. Trei dintre participanţii trecuţi pe afiş au putut să dea curs invitaţiei noastre de a vorbi despre literatură pe înţelesul tuturor. Adică la limita vulgarei consumaţii. Această sintagmă am găsit-o în romanul anului 2010 din România, Amor intellectualis, de Ion Vianu, care participă astăzi la masa rotundă, împreună cu Cristian Teodorescu, autorul romanului Medgidia, orasul de apoi, cel care a luat premiul Uniunii scriitorilor din România pentru anul 2009. Cel de-al treilea invitat al emisiunii este autorul cărţilor de proză Născut în URSS şi Ultimii eretici ai Imperiului, Vasile Ernu. Care mai are calitatea de iniţiator şi animator ai taifasurilor, zise Zile ale literaturii române.
interviul integral aici / Europa Libera
De la Torino la Chisinau
Doua saptamini foarte dificile. Doar poze va mai pot arata. Concluziile mai tirziu. Mai intii la Torino unde am lansat Nato in URSS (aici) si apoi la Chisinau unde am organizat (alaturi de ICR & Cartier) Zilele literaturii RO (aici).
Torino
Chisinau (un interviu cu Ion Vianu, Cristi Teodorescu & Ernu aici)
Zilele Literaturii Române / Ediţia a II-a
Perioada: 18–20 Mai 2011
În perioada 18-20 mai 2011 la Chişinău şi Bălţi va avea loc a doua ediţie a Zilelor Literaturii Române. Trei zile în care cititorii vor avea ocazia să se
întîlnească cu importanţi scriitori din Republica Moldova şi România. Evenimentul va cuprinde conferinţe, lecturi publice, dezbateri şi
spectacole la care vor participa: Emil Brumaru, Val Butnaru, Constantin Cheianu, Mihai Fusu, Bogdan Georgescu, Radu Pavel Gheo,
Ion Mureşan, Alina Nelega, Nicolae Popa, Arcadie Suceveanu, Maria Şleahtiţchi, Cristian Teodorescu, Ion Vianu.
Invitat special: Victor Rebengiuc.
„Este foarte important să creăm un centru de cercetare a literaturilor de tipul acesta, pentru că am constatat că există asemănări, există deosebiri şi că există un teren formidabil pentru o cercetare la nivel academic… Zilele Literaturii Române este unul dintre cele mai semnificative şi bine organizate evenimente la care am participat în ultima vreme, iar Basarabia a fost o adevărată revelaţie pentru mine.”
Eugen Negrici (participant 2010)
„Cel mai mare cîștig al primei ediții a Festivalului Zilele Literaturii Române la Chișinău este că tocmai spulberă asemenea percepții deformate și parazitare care sînt ca niște pietre în casă. Dar și instituie o urgență de a ne cunoaște mai bine și de a face lecturi critice comparate, pe perioade istorice bine delimitate. Doar după ce critici și istorici literari importanți din România se vor familiariza cu literatura scriitorilor moldoveni va dispărea și această prejudecată și tot mai mulți cititori și scriitori îi vor da dreptate lui Eugen Negrici care a avut o revelație în timpul festivalului, că unele dintre cele mai mari opere literare pe care la va da în viitor literatura română vor veni anume din Chișinău.”
Dumitru Crudu (participant 2010)
„Prin acest proiect ce reuneşte scriitori `de pe ambele maluri` ne propunem să facem un prim pas spre încetarea reproducerii ignoranţei şi necunoaşterii reciproce. La aceast eveniment vom încerca să răspundem la cîteva întrebări simple: de ce ne cunoaştem atît de puţin? Ce s-a întîmplat şi ce se întîmplă cu noi , cu poezia şi literatura noastră? Cîteva zile la rînd, importanţi scriitori de limbă română, din ambele ţări, vor citi pentru publicul larg fragmente din cărţile lor, vor discuta şi vor încerca să ofere soluţii pentru o mai bună înţelegere a fiecăruia dintre noi.”
Vasile Ernu (coordonatorul proiectului)
Program:
Miercuri, 18 Mai / Bălţi
Ora 11.00 – Conferinţă: Ion Vianu – Memorialistica văzută de un memorialist Locul: Universitatea de Stat „A. Russo“ din oraşul Bălţi,
Sala de conferinţe, bloc 1, Str. Puşkin nr. 38
Ora 14.30 – Lecturi & dezbateri: Îngeri și alcool
Invitaţi: Emil Brumaru, Ion Mureşan, Arcadie Suceveanu, Maria Șleahtițchi
Locul: Universitatea de Stat „A. Russo“ din oraşul Bălţi, Sala de
conferinţe, bloc 1, Str. Puşkin nr. 38
Moderatori: Vasile Ernu & Emilian Galaicu-Păun
Joi, 19 Mai / Chişinău
Ora 11.00 – Lectură & întîlnire: Liceele „Gh. Asachi“, „I. Creangă“
Ora 17.00 – Lectură & întîlnire: Emil Brumaru, Ion Mureşan
Locul: Librăria din Centru, Bd. Ştefan cel Mare nr. 126
Ora 19.00 – Lecturi & dezbateri: Proza nouă: spectacolul vieţii ori spectacolul textului?
Locul: Kira’s Club (Teatru „Luceafărul“), Str. Veronica Micle nr. 7
Invitaţi: Val Butnaru, Radu Pavel Gheo, Nicolae Popa, Cristian Teodorescu
Moderator: Mircea V. Ciobanu
Ora 21.00 – Teatru: Victor Rebengiuc – Legenda Marelui Inchizitor / Spectacol-lectură după Fraţii Karamazov de F. M. Dostoievski
Locul: Teatrul Municipal „Satiricus I. L. Caragiale“, Str. Mihai Eminescu nr. 55
Vineri 20 Mai / Chişinău
Ora 11.00 – Conferinţă: Ion Vianu – Povești exact așa
cum s-au întîmplat
Locul: Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de
Istorie şi Filosofie, blocul central, aula 511, Str. Mateevici nr. 60
Ora 17.00 – Lectură & întîlnire: Cristian Teodorescu – Medgidia, oraşul de apoi (Premiul pentru Proză al USR 2009), Ion Vianu – Amor
intellectualis (Cartea anului 2010)
Locul: Librăria din Centru, Bd. Ştefan cel Mare nr. 126
Ora 19.00 – Lecturi &dezbateri: Profesia: autor dramatic. 4 experienţe
Locul: Kira’s Club (Teatru „Luceafărul“), Str. Veronica Micle nr. 7
Invitaţi: Constantin Cheianu, Mihai Fusu, Bogdan Georgescu, Alina Nelega
Moderator: Andreea Dumitru
Ora 21.00 – Spectacol muzical: RASSM – Poezia avangardist-proletcultistă transnistreană din perioada interbelică, cu Mihai Fusu şi Dorel Burlacu (Trigon)
Locul: Kira’s Club (Teatru „Luceafărul“), Str. Veronica Micle nr. 7
Organizatori: Institutul Cultural Român, Centrul Naţional al Cărţii
Co-organizatori: Institutul Cultural Român Chişinău, Primăria Municipiului Chişinău, Editura Cartier, Librăriile Cartier, Revista Punkt
Parteneri: Teatrul Municipal „Satiricus I. L. Caragiale“, Facultatea de Istorie şi Filosofie a Universităţii de Stat din Moldova, Universitatea de Stat „A. Russo“ din oraşul Bălţi, Centrul de Studiere al Totalitarismului, Kira’s Club
Parteneri media: Contrafort, Radio Europa Liberă, Ziarul de Gardă, Jurnalul de Chişinău, Timpul, Unimedia
Coordonator proiect: Vasile Ernu / Date contact: 0693 80512 (MD), 0723 913 486 (RO) / v_ernu@yahoo.com
Nato in URSS la tirgul de carte de la Torino
Nato in URSS (ed. Hacca) va fi lansat la Tirgul de carte de la Torino.
Joi 12 mai /Sala Blu
Ora 20:30
Invitati: Vasile Ernu, Anita N.Bernacchia, Stefano Galierani, Paola Zoppi, Caterina Morgantini
Nascut in URSS de Vasile Ernu a fost publicat in limba maghiara
Volumul Născut în URSS de Vasile Ernu a apărut în limba maghiară, la editura L’Harmattan, în traducerea lui László Noémi, cu titlul Született Szovjetunióban.
Născut în URSS reprezintă debutul lui Vasile Ernu (Polirom, 2006, ediţia a II-a în 2007, ediţia III-a în 2010). Volumul a fost distins cu Premiul pentru debut al României literare şi cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. Nominalizări: Premiul de debut al revistei Cuvîntul, Premiul pentru Roman şi Memorialistică al revistei Observator cultural şi Premiul Opera Prima al Fundaţiei Anonimul.
Volumul a mai apărut recent la editura Akal din Spania, cu titlul Nacido en la URSS (traducere de Corina Tulbure), dar si la editura Hacca din Italia, in traducerea Annitei Bernacchia, cu titlul Nato in URSS.
De asemenea, Născut în URSS a mai apărut în anul 2007 la editura Ad Marginem din Rusia (traducere de Oleg Panfil) şi în 2009 la editura KX – Critique & Humanism din Bulgaria (traducere de Stilyan Deyanov).
Cartea este în curs de apariţie la editura Claroscuro din Polonia şi la editura Sulakauri din Georgia.
„Vasile Ernu e tare prin relaxarea şi forţa cu care uneşte şi simetrizează Literatura şi Mesajul.” (Mihai Iovănel)
„Cel mai spectaculos debut al ultimilor ani este, de departe, cel al lui Vasile Ernu.” (Bianca Burţa-Cernat)
„Vasile Ernu îşi permite luxul „iresponsabilităţii”, lux extrem de costisitor într-o cultură de provincie. Îşi permite formularea unei întrebări cu argumentaţie simplă care să neliniştească profund. Zguduirea adevărului „de la sine înţeles” într-un ritm nonşalant, aproape prietenos – aceasta e finalitatea, fără dorinţă emfatică de rezolvare a aporiei. Ernu împrumută aroganţa imperiului uresesist pierdut în istoria sa personală şi o foloseşte exact în sensul contrar pe care-l puseseră la cale propagandiştii războiului rece.” (Costi Rogozanu)
„L-am citit pe Ernu. Acest autor trebuie găsit cu orice preţ şi citit, citit, citit: Must Read! Scrie fără utopism şi ideologii şi mai ales fără ură. Scrie pur şi simplu bine, cu o frumoasă limbă simplă, ironică şi lirică.” (Gherman Sadulaev)
Vasile Ernu este născut în URSS în 1971. Este absolvent al Facultăţii de Filosofie (Universitatea „Al.I.Cuza”, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate.
A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al editurilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în România Liberă şi HotNews, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural.
În 2009 publică la editura Polirom volumul Ultimii eretici ai Imperiului, în curs de apariţie la Editura Ad Marginem din Rusia şi la editura Hacca din Italia. Volumul a vost nominalizat la Premiul pentru Eseu al revistei Observator cultural (2009)şi a primit Premiul Tiuk! 2009.
Back in the USSR
Massimiliano Di Pasquale / Legnostortosabato / 16 aprile 2011
«Il rischio di parlare della vita quotidiana di un’epoca trascorsa comporta, senza volerlo una certa dose di nostalgia. In primo luogo, però, come concetto, la nostalgia è in diretta contraddizione con l’ homo sovieticus, per il semplice motivo che è un’utopia rivolta al passato, mentre lui crea utopie rivolte al futuro. In secondo luogo, la nostalgia, come forma di ritorno a casa è impossibile, poiché per noi homines sovietici non esiste più una casa».
Vasile Ernu, scrittore e filosofo romeno nato in Bessarabia, regione compresa tra i fiumi Prut e Dnistr, attualmente suddivisa tra Moldova e Ucraina, è consapevole che narrare un mondo scomparso è impresa complessa e rischiosa.
Il rischio di uno sguardo offuscato dal sentimento della nostalgia (etimologicamente: il desiderio melanconico e violento di tornare in patria, ossia di rivedere i luoghi dove passammo l’infanzia e dove albergano oggetti cari, il quale è cagione di profonda tristezza e di tale sconcerto nell’economia animale, da produrre persino la morte) incombe da sempre, come una Spada di Damocle, su tutti coloro che decidono di raccontare, attraverso la letteratura, un’entità statuale o geopolitica che la Storia ha dissolto.
La sfida affrontata da Ernu in Nato in Urss, romanzo già vincitore del premio dell’Unione degli Scrittori Romeni per il debutto, uscito in Italia recentemente per i tipi della Hacca, è la stessa che riguardò a suo tempo scrittori del Finis Austriae come Roth e Von Rezzori che attraverso pagine di rara bellezza e sì, talvolta anche profondamente nostalgiche, rievocarono l’Impero asburgico.
L’autore romeno nella prefazione sembra particolarmente preoccupato dall’idea che un sentimento nostalgico possa inficiare la validità del suo libro.
Uso la parola libro piuttosto che romanzo perché a ben vedere Nato in Urss è una sorta di abbecedario del mondo sovietico. Ed è proprio la natura di abbecedario a renderlo estremamente interessante e al contempo potenzialmente oggetto di fraintendimento.
Ciò che sembra assillare Ernu è l’idea da un lato di fornire un ritratto eccessivamente benevolo di un mondo che è imploso per le sue profonde contraddizioni politico-sociali ed economiche, dunque sconfitto dalla Storia, dall’altro quello di portare acqua al mulino di tutti coloro che sono stati gli avversari di quel modello di società totalitaria.
«Guardando indietro, mi rendo conto che, una volta scomparsa l’Unione sovietica e il comunismo, qualcosa è andato perduto. Non saprei dirvi cosa. […] Non sono in grado di identificare con precisione la perdita, ma ne vivo tutta la tristezza».
E poi ancora: «Ritengo, con buona convinzione, che sia stato perso qualcosa di essenziale e significativo nella nostra esperienza umana. Ma questa perdita non può essere né sostituita, né riabilitata. Con un po’ di buona volontà, ritengo che una perdita del genere possa essere sola compresa».
Le pagine migliori di un lavoro riuscito, piacevole da leggere, sono quelle in cui Ernu fa prevalere la sua veste di narratore puro, dotato di una prosa brillante e ironica.
I 53 capitoletti che compongono quest’opera appaiono dunque simili ai tasselli di un puzzle che, una volta ricomposto, ci fornisce un’immagine non dico onnicomprensiva, ma sicuramente dettagliata dell’universo sovietico attraverso l’epica dei cosmonauti, il rock-jazz degli Stiliagy, i racconti sulla distillazione domestica di vodka, samogon e quant’altro («costruire il comunismo senza alcool è come fare il capitalismo senza pubblicità»), o il sesso all’interno delle komunalky (gli spazi abitativi in comune dove sotto lo stesso tetto alloggiavano più famiglie).
Meno convincenti invece i passi in cui Ernu, vestiti inconsciamente (?) i panni del comunista nostalgico, dimentica il registro ironico da narratore puro e indulge forse un po’ troppo verso la scintilla utopica di Lenin.
«Ripetere Lenin significa accettare che “Lenin è morto”, che la soluzione specifica da lui indicata ha fallito, anche in modo mostruoso, ma che dentro c’era una scintilla utopica che vale la pena di tenere accesa. Ripetere Lenin significa individuare la differenza tra quel che Lenin ha fatto realmente e il nuovo orizzonte che ha aperto. Non vuole dire ripetere ciò che Lenin ha fatto, ma ripetere i suoi tentativi mancanti, le sue possibilità perdute».
Vasile Ernu – Nato in Urss – Hacca Editore (2010) € 14,00, 328 pagg. Traduttore Bernacchia A. N.
„Poehali!”
Pe 12 aprilie, acum 50 de ani, primul om părăsea planeta Pămînt pentru a cuceri Cosmosul. Iuri Gagarin care avea să devină simbolul unei „generaţii a decolării”, „generaţia Sputnik”, a înfăptuit zborul la care omenirea visase multe milenii. Zilele acestea am intrat în dialog cu trei cunoscuţi intelectuali ruşi: filosoful Alexandr Ivanov, criticul literar Lev Danilkin, autorul unei cărţi despre Gagarin şi scriitorul (dar şi un excelent traducător din limba română) Oleg Panfil. Tema discuţiei noastre este semnificaţia şi actualitatea „fenomenului Gagarin” şi al „generaţiei Sputnik”. Am ţinut să aduc în discuţie acest subiect important mai ales văzînd că marea parte a presei româneşti are o singură întrebare la acest capitol: a băut sau nu a băut Gagarin? Transformarea subiectelor semnificative în scandal ieftin şi barbarie glamour devine insuportabilă. Problema majoră e ca glamourul se dizolvă treptat şi rămîne numai barbaria.
Sîntem în legătură directă cu Ivanov (Moscova), Danilkin (Bilbao), Panfil (Chişinău). Deci, cum ar spune Gagarin: „Poehali!” [„Să mergem!”]… (traducerea o asigură: Igor Mocanu)
Integral puteti citi pe CriticAtac…
si Underwood cu Gagarin, cit te-am iubit… o fresca a epocii
A murit criticul de film Alex Leo Şerban, a murit un prieten
Nu ne-am înţeles în multe privinţe, însă l-am considerat un prieten la care ţin. Îmi plăcea la nebunie umorul lui. Mă enerva cu comentariile lui de pe situri, dar mă motiva să gîndesc, să regîndesc problema. Am vorbit pentru prima oara în public la Bucureşti la una din expoziţiile lui de fotografie, la invitaţia sa. A plecat brusc. Ne-a anunţat că pleacă la Buenos Aires, visul copilariei noastre, şi a plecat altundeva. E o mare pierdere, e o zi tristă.
O să ascult un cîntec rusesc depre prietenie şi o sa mă gîndesc la Leo.
Gurcenko, cit te-am iubit!
Moare incet, dar sigur… o epoca. La 76 de ani (30 martie) a murit una dintre cele mai iubite actrite ruse… Am crescut cu ea, am invatat sa visez cu ea…In Romania este cunoscuta mai ales pentru filmul Gara pentru doi.
Va mai aduceti aminte…? Mama ce ochi tristi avea…————————————-
Si un cintec din Fata cu chitara.. 1958…
Nato in URSS
Vasile Ernu accompagna il lettore in un viaggio nella vita quotidiana di un popolo che non esiste più e che in effetti non è mai esistito: il popolo sovietico, un popolo che faceva collettivamente “tutto, sempre e ovunque”. Nel libro si individua ben presto un protagonista, “noi, il popolo sovietico”, e un antagonista, “loro, i capitalisti”, ed è chiaro che Ernu è a questi ultimi che si rivolge per raccontare nei dettagli i più svariati aspetti della vita di un cittadino sovietico. Oggetti, personaggi, situazioni, memorie comuni, aneddoti, riti di passaggio sono al centro di una narrazione spezzata in brevi capitoli che consente di passare quasi senza intoppi da un capitolo all’altro rendendo questo libro una sorta di enciclopedia della vita sovietica, ricca di spunti da approfondire anche su internet, magari a partire proprio dal sito dedicato al libro e realizzato dallo stesso Ernu, www.NascutInUrss.ro.
“Il sesso in URSS”, “Cosa beve il cittadino sovietico”, “Ode alla tualet sovietica” e “La barzelletta sovietica, la migliore al mondo” sono i titoli di alcuni delle decine di capitoli che compongono Nato in URSS, un libro che, come emerge fin dalle prime pagine, concede molto alla nostalgia e al ricordo affettuoso per un mondo che non esiste più, e quasi niente a chi si aspetta una riflessione critica su ciò che è stata l’Unione Sovietica.
“Ma lasciate che sia sincero fino alla fine. Ho amato e ammirato anche Vladimir Il’ič Lenin. Era vivace, dinamico, aveva principi e disegni grandiosi. […] Tanto di cappello. Peccato che sia scomparso e sia arrivato quell’insopportabile di Stalin, dal quale ho tenuto le distanze. Né odio, né amore. E che colleghi erano quelli di Lenin! […] Se non vi arreca disturbo, proporrei di osservare un minuto di raccoglimento in loro onore. Non vi spazientite, ne vale la pena… Grazie”.
In altri passaggi, Lenin è presentato come “l’amico, il padre, il nonno, il compagno, il maestro”, “un demiurgo”, un “dio laico”, una figura trasfigurata e presentata negli stessi termini in cui lo dipingeva il sistema educativo sovietico. Non un personaggio storico, quindi, ma una figura mitica, entrata a far parte dell’immaginario collettivo come tante altre meno note in Occidente: Štirlitz, “il James Bond sovietico”, Buratino, il pinocchio made in USSR protagonista di barzellette sconce, o Ostap Bender, immortale eroe del romanzo “Le 12 sedie” di Il’f e Petrov, continuamente citato nel libro.
È proprio questo l’aspetto più meritevole del testo di Ernu: la capacità di presentare modi di fare tipici di chi è nato e ha vissuto nell’Unione Sovietica, la minuziosa e affettuosa descrizione degli aspetti più vari che caratterizzavano la vita di chi ha vissuto quegli anni e che in seguito sono rimasti parte imprescindibile del capitale culturale a cui anche i giovani nati dopo il crollo dell’URSS fanno riferimento.
Si tratta però della memoria trasfigurata di elementi concreti estrapolati dalla loro esistenza reale. Ernu racconta del “preservativo sovietico”, dello “champagne sovietico”, della festa del Primo maggio, di scuola, di bagni pubblici, di appartamenti collettivi, dell’amante di Lenin ma non ci dice quasi niente della sua esperienza personale, del suo quartiere, del suo cortile, della sua città o della Moldavia sovietica della sua adolescenza.
Ernu descrive “la tualet sovietica” nei minimi dettagli, raccontando come l’“uomo sovietico” vi si approcciava, specificando la disposizione degli oggetti che vi si trovavano e la forma dei sanitari, parlando della funzione sociale e culturale di questo luogo che rimane comunque inevitabilmente un luogo idealizzato, privo di riferimenti autobiografici espliciti: non viene descritto il bagno pubblico vicino ai giardinetti dove l’autore passeggiava da bambino o il gabinetto della casa dove è cresciuto, ma piuttosto “la tualet sovietica” in quanto tale.
Niente o quasi ci ricorda che abbiamo di fronte un libro scritto in romeno da un uomo cresciuto nella Moldavia sovietica e pubblicato per la prima volta nel 2006 a Iaşi, nella Romania orientale. La Seconda guerra mondiale è presentata non certo per le tragiche vicende che hanno portato la Bessarabia a diventare parte dell’URSS, ma, seguendo l’ortodossia sovietica, come “Grande Guerra per la Difesa della Patria, […] un avvenimento affascinante, fonte di grande orgoglio”.
Tante storie, tanti spunti
Nato in URSS è quindi qualcosa di ben diverso dal libro di memorie di un uomo che ha trascorso la propria infanzia e adolescenza nella Moldavia sovietica. È piuttosto un almanacco che raccoglie quei frammenti di un’epoca passata che accomunano tutti coloro che sono cresciuti in URSS. Aspetti della vita quotidiana che non emergono né dai libri di storia, né dalla letteratura di epoca sovietica diffusa in Occidente.
In questo senso, il libro di Vasile Ernu può quindi essere guida narrativa in grado di arricchire, aggiungendovi note di colore e di viva umanità, un immaginario collettivo dell’URSS spesso appiattito sullo stereotipo del freddo siberiano e del grigiore trascurato dei condomini che caratterizzavano le periferie delle grandi città del blocco socialista.
Nelle pagine di Ernu si trova, ad esempio, una selezione significativa di alcuni dei cartoni animati e delle commedie sovietiche più amate in ex-URSS, film che, quantomeno in Russia, continuano ad essere programmati e instancabilmente citati anche dai giovani nati dopo il crollo dell’Unione. Si leggono i testi di alcuni dei grandi classici del rock sovietico. Si ritrova la passione per aneddoti, barzellette e citazioni letterarie e cinematografiche che spesso si incontra viaggiando per le repubbliche dell’ex-URSS.
Nato in URSS può essere quindi una lettura interessante non solo per chi desidera svagarsi per ore in un paradiso socialista surreale dove tutto sembra avere un significato più alto, dove persino una delle disfunzioni sovietiche più note, la necessità di aspettare per ore in coda per ottenere beni o servizi, viene elevata a bene superiore dalle qualità e dai meriti incomprensibili agli Occidentali (“Loro, con tutta quella libertà e la loro società civile, non sono riusciti a creare tanta ricchezza quanta ne abbiamo creata noi con questo istituto sociale”).
Il libro di Vasile Ernu, infatti, può essere anche un’introduzione narrativa ad un mondo su cui la caduta del Muro ha gettato poca o nessuna luce. Se negli anni Novanta l’Est europeo è stato inondato di cultura pop “Occidentale” (soprattutto americana), certo non si può dire il contrario: ad oltre vent’anni dalla caduta del muro di Berlino la cultura popolare sovietica e post-comunista in generale rimane del tutto ignota al grande pubblico dei Paesi che si trovavano dall’altra parte della “cortina di ferro”.
Nato in URSS sembra spesso essere l’autoritratto stereotipato di un homo sovieticus che non è mai esistito. Cionondimeno, è un testo appassionato e a tratti divertente, che racconta innumerevoli aspetti che inevitabilmente fanno parte del DNA culturale di chi in Unione Sovietica è cresciuto. Barzellette, storie o citazioni da film che immancabilmente emergono quando ci si ritrova a chiacchierare, magari di fronte a una tazza di tè o a una bottiglia di vodka, con chi quel mondo l’ha vissuto davvero.
Interviste e approfondimenti
Leggi l’intervista a Vasile Ernu di Horia Corneliu Cicortaș pubblicata nel gennaio 2011 sul sito del Forum degli Intellettuali Romeni d’Italia (FIRI)
Leggi l’intervista a Vasile Ernu di Maria Luisa Lombardo pubblicata su eSamizdat nel 2008
Leggi altre recensioni di “Nato in URSS” pubblicate in italiano sul sito della casa editrice
Leggi il blog di Vasile Ernu [in romeno]